Pe vremea aceea, nimeni din aceasta sala nu era inca nascut. Ultima oara m-am adresat Parlamentului nostru acum 59 de ani. In rastimpul celor doua decenii, din 1927 pana in 1947, Romania a cunoscut prosperitatea, progresul si deschiderea cele mai mari din istoria ei, daruind Europei personalitati in toate domeniile. Din nefericire, tot acei ani au dezvoltat doua grave boli ale Europei: fascismul si comunismul. Aceste boli au rapus multe milioane de vieti si au schilodit alte milioane. Viata mea a fost o lunga si loiala asteptare. Asteptare ca Europa sa-si vina in fire, asteptare ca Romania sa se reintoarca la ea insasi. Rabdarea poate fi, uneori, o arma impotriva destinului istoric. Asteptarea si credinta. Iubirea si simtul datoriei. Familia mea si cu mine am muncit mult, mai ales in ultimii saptesprezece ani, pentru o Romanie democratica, prospera, libera si demna. Nu vom inceta sa facem acest lucru pana la sfarsitul zilelor noastre, convinsi fiind ca institutia Casei Regale este parte a identitatii noastre statale si nationale. Comunismul s-a nascut in Romania in acelasi an cu mine, in 1921. Faptul ca dumneavoastra ii condamnati astazi crimele ma face sa cred ca i-am supravietuit".