Miruna MUNTEANU 

A adus raportul Tismaneanu revelatii majore cu privire la epoca pe care a studiat-o? Nu. Se va schimba ceva de acum incolo? Nici pomeneala. Atunci la ce folosesc toate acestea? Vladimir Tismaneanu sustine ca "raportul este un antidot impotriva tendintelor negationiste si revizioniste care fie contesta, fie relativizeaza catastrofa comunista". Aiurea. Putinii nostalgici de astazi nu pot fi convinsi cu o bucata de hartie tiparita. Si nici un discurs prezidential nu-l va face pe generalul Plesita sa roseasca de rusine si sa-si regrete ispravile din tinerete. Insa, pentru majoritatea coplesitoare a romanilor, comunismul a fost deja condamnat - de istorie, in 1989. Ca a fost un regim criminal nu trebuie sa aflam din carti, am simtit-o pe pielea noastra. Atunci, a fost inutil demersul presedintelui Basescu? Nu si pentru el. Prezentarea "raportului Tismaneanu" in fata Camerelor reunite ale Parlamentului a reprezentat un simplu exercitiu de imagine. O ingenioasa lovitura publicitara, planificata din vreme. Se apropie Sarbatorile si, inevitabil, romanii se vor interesa mai mult de porcariile din camara, decat de cele de pe scena politica. Presedintele a vrut sa le mai ofere, inainte de finalul anului, un spectacol grandios - cu el in rolul principal. Sa aiba electoratul ce sa comenteze la o sarma si o cana de vin fiert, pana la "Revelionul integrarii". Sa-l tina minte in chip de erou anticomunist, brat la brat si pe picior de egalitate cu figuri legendare ca Vaclav Havel si Lech Walesa. Si Paul Goma a fost invitat sa participe la ceremonia de ieri. Iata ce i-a scris presedintele, in urma cu cateva zile: "Sunt convins ca prezenta dumneavoastra la sedinta reunita a Camerelor va fi semnul solidaritatii cu decizia politica de a asuma la cel mai inalt nivel responsabilitatea morala, intelectuala si sociala de a condamna trecutul comunist, reprezentand totodata un omagiu adus celor care au luptat, in tara sau in exil, pentru adevar si libertate". Goma nu a cazut, insa, in capcana de a legitima o farsa publicitara. Spre deosebire de musafirii din strainatate, el a inteles perfect ipocrizia demersului. Cum si-ar mai putea face iluzii, cand continua sa fie "refugiat politic" in Franta, la 17 ani de la rasturnarea regimului Ceausescu? In acest context, un pasaj din scrisoarea lui Basescu pare de-a dreptul cinic: "Declaratia pe care o voi sustine in calitate de presedinte reprezinta incheierea unei etape din istoria recenta a Romaniei, fiind totodata rezultatul dezbaterilor interne ale societatii si raspunsul pe care statul roman il ofera apelului adresat de cetatenii sai in pragul integrarii europene". Dar de apelul pentru repunerea in drepturi a celui mai important disident roman ce s-a ales? De ce aceste solicitari (pe cat de legitime, pe atat de concrete) continua sa primeasca doar raspunsuri evazive si contradictorii? De ce autoritatile de la Bucuresti dau din colt in colt si se spala pe maini cand vine vorba de Paul Goma? E penibil sa infierezi sistemul, daca nu esti dispus sa-i repari nedreptatile. Macar pe cele, atat de putine, care mai pot fi indreptate astazi. O condamnare formala nu costa (aproape) nimic. Asumarea trecutului inseamna, insa, cu totul altceva.