Dan PAVEL 

Ion Iliescu este politicianul care a facut cel mai mult rau Romaniei postcomuniste. Am scris asta inca dinainte de alegerile din 1992, au mai scris si altii, dar opiniile noastre nu ne-au impiedicat concetatenii sa-l realeaga presedinte in 1992 si 2000. "Tirania majoritatii" este defectul congenital al democratiei, observat de Tocqueville inca in 1830, dar multi continua sa creada ca daca ai majoritatea la vot - chiar daca esti Hitler sau Iliescu - esti legitim. Decizia prin majoritate este o procedura, ea nu asigura legitimitate. Iliescu nu a avut niciodata o legitimitate autentica, iar faptele sale politice din vremea comunismului, din timpul revolutiei si din perioada postcomunista sunt chiar dovezile pentru a afirma acest lucru. In perioada actuala, aceste dovezi incep sa fie documentate: 1. nu am avut inca privilegiul sa citesc Raportul Comisiei Tismaneanu pentru analiza dictaturii comuniste, dar din ziare reiese ca Iliescu este intre liderii comunisti care au avut o contributie notabila la consolidarea regimului totalitar comunist si mentinerea sa la putere (numai acest lucru si tot l-ar fi descalificat pentru a fi presedintele unei tari democratice); 2. Alex Mihai Stoenescu demonsteaza cu probe un lucru pe care toti il banuiam, in cartea sa "Din culisele luptei pentru putere, 1989-1990". Prima guvernare Petre Roman, ca Iliescu a fost membrul unui grup coordonat de catre URSS pentru inlaturarea de la putere a lui Ceausescu - care a fost insa inlaturat prin lovitura de stat militara a generalului Stanculescu - iar dupa venirea la putere a numit in pozitiile cheie agenti "de influenta" sovietici, agenti GRU, KGB (Vasile Ionel, Pancea, Doicaru, Logofatu, Brucan, Barladeanu), in frunte cu generalul Militaru, documentat ca agent GRU, si care a coordonat intreaga operatiune terorist-diversionista care a dus la omorarea a inca 942 de oameni nevinovati, dupa fuga lui Ceausescu; 3. fostul lider al minerilor Miron Cozma a marturisit in sfarsit ca a adus la Bucuresti minerii datorita ordinelor primite de la presedintele Iliescu, iar Procuratura Militara, in particular generalul Voinea, finalizeaza dosarul mineriadelor care au pricinuit Romaniei daune atat de mari incat a fost nevoie de mai bine de un deceniu ca sa-si revina. Dincolo de controversele intre diferitele grupuri care isi contesta reciproc meritele sau expertiza, important este ca pentru rationamentul facut pana acum cu privire la Iliescu sunt puse cap la cap dovezile factuale ale faptului ca a fost un personaj malefic, care ne-a distrus din start sansele de a deveni din primele luni ale anului 1990 o tara normala, democratica, prospera, puternica, europeana. Cariera lui Iliescu a beneficiat tot timpul de sprijinul unui numar masiv de cetateni, care fie au auzit de-a lungul anilor toate aceste argumente logice sau retorice impotriva liderului fesenist, dar nu le-a pasat, prin urmare poarta o responsabilitate simbolica pentru complicitate, fie aveau un nivel de perceptie si de intelegere imun la orice argumente, iar complicitatea lor tine de psihopatologie. Unii se mira ca PSD este strans unit in jurul lui Iliescu, in ciuda acumularii dovezilor. Or, de la Geoana si pana la ultimul membru PSD, cei care au intrat voluntar in partidul ilegitim al lui Iliescu stiau acuzatiile impotriva sa, ba chiar si faptele. Cinic si oportunist, si-au asumat statutul: stiau ca mecanismele electorale ii aduc periodic la putere, iar altceva nu-i intereseaza.