Gabriel ANDREESCU 

Nu as putea explica nici prietenilor, nici mie, privindu-ma in oglinda, prezenta mea ca editorialist la ZIUA, daca nu as interveni intr-un astfel de moment. Renate Weber a participat la infiintarea LADO imediat dupa 1990. A venit la Comitetul Helsinki (APADOR-CH) in toamna aceluiasi an. Datorita ei, eforturile facute pana atunci de organizatie din sentimentul obligatiei au capatat profesionalism. A fost co-presedinta a Comitetului pana in anul 1997. In acest interval de timp, APADOR-CH a contribuit in momente cheie la limitarea derapajelor anti-democratice. A trebuit sa scriu o carte, "Ruleta", ca sa povestesc o mica parte din ceea ce a reusit sa realizeze Comitetul. Ar mai trebui un intreg volum sa explic cata tenacitate, cata imaginatie si cata stiinta au fost cheltuite in cadrul acestei mici asociatii pentru sustinerea drepturilor omului in Romania. Meritul principal ii revine lui Renate. A muncit enorm si a facut-o cu pricepere. La sfarsitul anilor '90, APADOR-CH era un nume cunoscut in lume. Dar locul in care s-a simtit implinita Renate Weber a fost Fundatia pentru o Societate Deschisa (FSD). A primit conducerea FSD in 1997 pentru a o transforma din temelii. FSD era o structura ampla, importanta, cu o istorie dificila. A revizuit complet procedurile financiare, a transformat aceasta organizatie cu multi bani intr-o institutie transparenta. Renate are grija sa aminteasca de fiecare data ca meritul il imparte cu acei oameni de la FSD cu care a format o echipa. Fundatia romaneasca a evitat soarta surorilor ei din tarile Europei Centrale, inchise in momentul integrarii in UE. In 2005, Renate a devenit consiliera a presedintelui Basescu pe domeniul constitutional-legislativ. Era o recunoastere a cat de mult stie sa onoreze locul unde lucreaza. In sfarsit, vorbind despre Renate Weber, tin sa o spun public: in nimeni dintre persoanele pe care le-am cunoscut dupa revolutie nu am atata incredere ca in ea. Pur si simplu, nu-mi pot imagina ca ceva s-o poata corupe. A doua victima a limbajului lui Victor Roncea este Smaranda Enache. Nu stiu ce a facut Smaranda inainte de 1989. Acuzele ziaristului sunt destul de precise pentru ca lidera Ligii Pro Europa sa ia o pozitie. Stiu insa, destul de bine, ce a facut Smaranda Enache dupa anul 1990. O activitate imensa, o revarsare de talent. Increderea, elogiile pe care le-a primit in lume - am fost martor la unele - nu fac decat sa sublinieze cat de nedrept si, in fond, irational se poarta romanii cu valorile lor acasa. Smaranda e practica si eleganta, e ferma si diplomata. E unul dintre acei cativa oameni care au permis tarii acesteia sa infranga alianta redutabila a categoriilor Iliescu-Magureanu-Funar-Vadim Tudor, ce-a dorit mentinerea Romaniei in afara lumii civilizate. A fost nevoie pentru aceasta de vointa a multi, dar si de stiinta si talentul celor doar putini cu dotarea Smarandei Enache. Si iata cum este tratata astazi proeuropeana Enache pentru tot ce a dat comunitatii in care traieste! Incerc sa aduc prin cuvintele mele o palida reparatie. Ma gandesc ca daca cele doua doamne au fost in stare sa infrunte pana acum infectia de ura si vulgaritate pe care au lasat-o 50 de ani de comunism, vor avea puterea sa reziste si de acum incolo.