Bedros HORASANGIAN 

Instaurarea in Romania, dupa 23 august 1944, a regimului de "democratie populara" sub semnul ocupatiei, presiunii si terorii "Armatei Rosii = Sovietice", a insemnat o schimbare brutala si de durata a istoriei poporului roman. Au fost cateva decenii de comunism dur si... pur, doar pe alocuri, unde si cand milioane de oameni au fost obligati sa suporte noua ideologie si oranduire. A fost bine, pentru unii, mult mai rau pentru altii, deja timpul trecut ar vrea sa dea socoteala. Evenimentele dramatice din decembrie 1989 au redat romanilor sansa de a reintra in mersul firesc al istoriei: optiunea democratica. Oricate defecte ar avea o democratie este preferabila unei autocratii sau plutocratii. De totalitarisme nu mai pomenim, de multe ori ele s-au nascut din derapajele grave ale democratiilor. Comunismul romanesc a fost o forma impusa din exterior, imbunatatit pe parcurs de factorii interni si adus la paroxismul national-comunist de conducerea de stat si de partid ce a condus si spoliat Romania ultimelor decenii. Dincolo de nostalgicul "s-au facut si lucruri bun" si amarul "era mai bine inainte". Oricat de nefericiti si nemultumiti am fi astazi, nu ne putem asocia la astfel de perspective paseiste. Condamnarea comunismului, al carui proces ar fi trebuit sa inceapa in 1990, se va incheia oficial in aceste zile fara sa stim exact cand a inceput. Cu multe opinteli si adversitati fatise, cu amanari programate si sabotaje imprevizibile venind din toate partile, un gest necesar si cu multe semnificatii simbolice se va produce cat de curand. Raportul Comisiei Prezidentiale conduse de Profesorul Vladimir Tismaneanu va fi asumat de catre inaltii responsabili ai statului roman: Presedinte si Parlament. Oricat ar mustaci blajin, otravit, resentimentar si neputincios vechea garda, de mari guzgani si gandacarimea obedienta adiacenta, a regimului comunist, momentul condamnarii oficiale a comunismului din Romania drept criminal in intregul lui, va fi unul moment istoric. Chiar daca nu va produce efecte. Chiar daca nu se va face dreptate pentru nedreptatile tragice ale trecutului nici macar foarte indepartat. Chiar daca cei puiati si ouati din vechea nomenclatura PCR-isto/UTC-ista ne dau cu tifla, reconvertiti la valorile democratiilor occidentale si virtutile nascatoare de gologani ale integrarii europene. E bine pentru viitoarea lume romaneasca acest gest politic al actualului Presedinte. Dincolo de simpatiile sau antipatiile noastre. Comunismul trebuia condamnat nu pentru utopiile promovate iresponsabil, ci mai ales pentru gravele erori si greseli de gestionare a destinului unei natiuni. Anticomunismul, post eventum, afisat de numerosi militanti de cafenea sau salon, nu a reusit sa dovedeasca si sa convinga natura criminala a regimului. Abia acum, dincolo de documente, de marturii si arhive, memoria noastra colectiva poate asuma adevarul despre propria noastra istorie. Ce va fi de aici inainte ? Vom trai, asta e sigur. Mai bine, probabil, ne dorim cu totii. Comunisti si anticomunisti, mult mai multi oportunisti de conjunctura, caci nu putini dintre noi s-au strecurat prin istorie si propriile vieti cum a batut vantul, cum au evitat valurile. Arta supravietuirii ne-a tabacit la descurcareala. Chiar daca am trait bine sau rau va trebui sa invatam sa traim si frumos. Nu este chiar simplu, mai ales ca vom avea la indemana, dupa 1 ianuarie 2007, mult mai multe oportunitati. Ar fi pacat sa le ratam si apoi sa dam vina, din nou, pe vicisitudinile istoriei. Sau pe oportunisti.