Adrian SEVERIN 

Problema fundamentala a PSD ca partid nascut din Revolutie, dar structurat de Tranzitie, a fost aceea a unitatii si luptei grupurilor de interese oculte construite in jurul potentatilor locali care, pe seama averii publice, reusisera sa-si transforme capitalul social acumulat pe timpul regimului comunist in capital financiar post-comunist. Aici si-au avut originea toate crizele partidului: de identitate, imagine, comunicare si management. Dilema interna a PSD a fost, de fapt, aceea a intregii societati romanesti sfasiata intre speranta modernizarii si tentatia feudalizarii. Mare parte din simpatia instinctiva inspirata de Ion Iliescu electoratului, dar si din antipatia oligarhiei de partid si de stat fata de presedintele-fondator, a venit tocmai din imprejurarea ca acesta era un lider national promovand o politica integratoare republicana. Adrian Nastase a vrut sa joace un rol similar fara a beneficia, insa, de carisma domnului Iliescu si de gustul autentic al acestuia pentru o viata privata austera. Solutia sa a constat in inmultirea baronilor locali precum si in creearea unei grupari a "baronilor de merit" formati la curtea de la Bucuresti ori adusi acolo de la mosiile lor judetene. Astfel s-a urmarit diminuarea puterii "boieresti" prin impartirea ei la mai multi, ca si prin punerea "boierilor de curte", tot mai dependenti de gratia Principelui, in contrapondere cu "boierii de tara". Revolta baronilor impotriva lui Ion Iliescu s-a produs cand cei dintai s-au simtit destul de puternici spre a nu mai avea nevoie de protectia celui din urma in fata urii antioligarhice a populatiei. Rasturnarea lui Adrian Nastase a avut loc cand renta princiara perceputa de acesta in schimbul mentinerii echilibrului intre baroni si a asigurarii pacii in sistemul oligarhiei plurale, a ajuns prea mare, iar decapitarile celor care refuzau plata prea numeroase si abuzive. In lupta cu centrul baronii locali au cautat atunci un "Ioan fara tara" - adica un principe pe care sa il controleze, intrucat era lipsit de resursa de putere a unei mosii proprii. Cand Mircea Geoana, inclusiv sub presiunea sondajelor de opinie si a socialistilor europeni, a incercat sa se emancipeze de sub tutela baronilor locali care ii sprijinisera ascensiunea, dar si sa debaraseze imaginea PSD de povara marilor moguli de la centru deveniti (pe drept sau pe nedrept, nu conteaza) simbol al coruptiei, prin ocolirea instantelor statutare si chemarea "poporului pesedist" - adica a militantilor si simpatizantilor de rand - la un referendum privind reforma modului de organizare si functionare a partidului, alerta a fost maxima. Pentru ca vechile echilibre sa nu se strice s-a ajuns la compromisul convocarii unui congres extraordinar care sa schimbe si statutul si conducerea. In plus, s-a acceptat ca masei trebuie sa i se dea un cap. Asa s-a pecetluit soarta Marelui Vornic Mitrea. Din aceasta inclestare baronii centrali (poate corupti, dar ostili faramitarii neo-feudale) au fost sacrificati - cu efecte pozitive pentru imaginea PSD - iar baronii locali au iesit intariti - sub cuvantul "descentralizarii" noul Statut oferindu-le puteri sporite. Sporul de putere are, insa, un pret: grupurile locale si relatiile dintre ele au devenit transparente, liderii locali au trebuit sa isi asume raspunderi nationale la vedere, iar Ion Iliescu a fost rechemat ca arbitru moral. Depinde de Mircea Geoana daca acest nou contract politic va fi o "Mare carta a libertatii" sau o alta "Arhondologie"(Condica rangurilor boieresti).