Ioan GROSAN 

Acum cativa ani, la Bad Homburg, un cochet orasel de milionari de langa Frankfurt (in al carui Casino a poposit, pare-se, o vreme si Dostoievski), am cunoscut un foarte bogat avocat in varsta, sotul unei amice din Romania, a carui specialitate era aceea de a-si consilia clientii cum, in limitele legalitatii sau usor peste ele, sa fenteze neiertatorul Fisc german. Omul era de o inteligenta sclipitoare si, in meseria lui, de un profesionalism desavarsit. Nu stiu de ce mi-am adus aminte de el acum, cand vad ca prin marturisirile Mariei Vlas (din care, sincer sa fiu, n-am inteles mare lucru) facute in "Evenimentul Zilei" reapare din nou in centrul atentiei numele lui Sorin Ovidiu Vantu. Nu l-am cunoscut niciodata pe S.O.V. N-am schimbat cu domnia sa nici doua vorbe. Insa din spusele unor prieteni care i-au fost in preajma (nu neaparat in chestiuni de afaceri) si in judecata carora am incredere, omul nu pare deloc prost. Nici n-ar avea cum sa fie astfel, de vreme ce din potopul de acuzatii care i s-au adus in timp, nici una nu l-a putut aduce in postura de inculpat clar. Si, slava Parchetului, acuzatii au fost destule. Lucru ciudat si, in fond, amuzant: e ca si cum in cazul (sau in cazurile) lui ar functiona nu prezumtia de nevinovatie ci prezumtia de invulnerabilitate, mai ceva ca la Gigi Becali. Din ce cauza - n-am cum sti si inca nu am simptomele scenaritei care bantuie in lumea celor ce cuvanta. Altfel, ce pot sa zic? Libertatea Mariei Vlas e de urmarit.