Sorin ROSCA STANESCU 

Adjudecarea de catre Partidul Democrat a portofoliului Industriilor, conform intelegerii din seara zilei de luni, reprezinta o victorie incontestabila a axei Basescu-Stolojan-Boc. Desi, aparent, liberalii tin timona corabiei guvernamentale, realitatea este ca principalele ministere au ajuns in mana democratilor: Aparare, Integrare, Transporturi, Justitie, Interne si Administratie Publica, Invatamant, Mediu, Muncii si Solidaritatii Sociale si, mai nou, mult ravnitele Industrii. PNL a ramas, cum se spune, in fundul gol. Exceptand singura lor reduta autentica, functia de premier si cea simbolica, de vicepremier - pentru ca exista o serie de suspiciuni reale privind acrobatiile politice ale lui Ungureanu, la Externe, si Vladescu, la Finante - liberalii se pot duce linistiti si incolonati la matineu pentru a viziona comediile saptamanii. Si asta, numai pentru ca cinematografele nu au fost inca privatizate si adjudecate de oameni de afaceri din zona PD ramanand, inca, legate de Ministerul Culturii, care mai apartine urmasilor lui Bratianu. Cum se explica aceasta pierdere de viteza transformata in degringolada a unui partid care, in definitiv, dintre cele instalate la putere, a avut cel mai bun rezultat in alegerile din 2004? Ar fi o naivitate sa punem situatia existenta exclusiv pe seama presedintelui Traian Basescu, a inversunarii cu care acesta, in dorinta de a dobandi o mai mare putere si de a-si adjudeca un vehicul electoral pentru un nou mandat in 2009, declanseaza actiuni cu caracter distructiv contra PNL. Ar fi o naivitate la fel de mare sa afirmam ca vinovat este doar staff-ul liberal care cedeaza, pas cu pas, in fata presiunilor PD si ale presedintelui si a permanentei amenintari cu declansarea unei crize politice si a alegerilor anticipate. Principala cauza a raului, care marcheaza viata politica romaneasca in tabara puterii este nu lupta in sine pentru a dobandi pozitii mai importante de decizie, in definitiv legitima, ci felul in care ea se desfasoara. Pana la un punct, poate fi inteleasa si admisa si ideea ca intre etica politica si morala, in sens larg, exista o mare distanta. In acest sens, in final, conteaza inteligenta, intuitia si indrazneala jucatorilor, in masura in care sunt ambalate, in asa fel incat sa nu raneasca, in mod ostentativ, rabdarea, toleranta, sperantele cetateanului. Nu intamplator cei mai iscusiti politicieni isi mascheaza miscarile in spatele unor enunturi convingatoare, vizand interesul national. Populatia este interesata mai putin de spectacolul politic si mai mult de eficienta guvernarii. Or, tocmai eficienta guvernarii este afectata atunci cand lupta pentru putere degenereaza intr-o simpla ciolaniada vulgara. Perdantul este PNL, pentru ca nu a inteles ca PD s-a autoizolat in viata politica. Cu exceptia PD, impins de la spate de Basescu si poate a PRM, aflat intr-o noua ascensiune, nici un partid nu doreste cu adevarat alegeri anticipate. Ceea ce inseamna ca ele nu sunt posibile. De aceea, santajul in acest sens ar fi trebuit sa nu functioneze. Daca PD ar fi rupt protocolul Aliantei, plecand de la guvernare, liberalii ar fi reusit sa guverneze chiar si minoritar. Pur si simplu pentru ca Basescu si PD si-au pierdut capacitatea de a negocia aliante cu alte partide si de a se regrupa politic. Exista o singura posibila situatie in care asertiunile de mai sus pot fi rasturnate. Daca si numai daca darul, oferit de aceasta data democratilor, se dovedeste a fi otravit. Adica un cal troian. Al Industriilor.