De ce? Intrucat Occidentul european este invadat de exponentii unor culturi neeuropene (ori ne-occidentale) - nocive pentru coerenta cultural-identitara a Europei - in timp ce romanii nu se confrunta cu un atare fenomen. Interzicand exhibarea simbolurilor confesionale, Occidentul se apara impotriva agresiunilor culturale venind din Orientul necrestin. Cum crestinismul ortodox tine de identitatea natiunii romane, refuzul etalarii lui publice ar reprezenta, insa, un act de subrezire a rezistentei identitare si i-ar vulnerabiliza pe romani in fata atacului culturilor straine. O asemenea teorie - pe care multi "buni romani" si "buni crestini" o vor saluta - este anti-romaneasca si anti-europeana, ne-crestina si ne-moderna. Azi natiunea romana este civica si multiculturala (multiconfesionala). Fara a nega contributia bisericii ortodoxe in afirmarea romanitatii, sa ne amintim ca nu numai crestinii ortodocsi, ci si fidelii altor confesiuni (inclusiv necrestine) au gandit si murit pentru ridicarea statului-natiune roman. Romania este tara tuturor cetatenilor ei, a celor care se simt romani indiferent de confesiunea sau etnia lor. A-i exclude pe unii spunand ca religia lor este "neromaneasca" inseamna a fractura societatea romaneasca, a o imputina si saraci. Teoria "identitatii ortodoxe" vine sa confirme teza huntingtoniana a ciocnirii civilizatiilor. In contextul mitologic al conflictului ireductibil intre Occident si Orient, circumscris de mitul exceptionalismului occidental caracterizat de "ratiune" si "libertatea individului", aceasta teza plaseaza Romania (poate cu exceptia Transilvaniei greco-catolice) printre culturile inferioare levantine pornind exact de la ortodoxia sa, denuntata ca iremediabil irationala, destructiva si tribala. Excluderea non ortodocsilor din sfera elementelor de identificare ale romanitatii impinge romanimea intr-o controversa de care are cu atat mai putina nevoie cu cat este falsa si cu cat prioritatea romanilor astazi este unirea Europei pe baza unor valori trans-religioase si cosmopolite, printre care laicitatea. A refuza, insa, in numele laicitatii, dreptul persoanelor de a-si afirma public credinta, asa cum incearca unele state occidentale, constituie un derapaj democratic generator de tensiuni sociale. Refugiul in interiorul comunitatilor de situatie (lingvistice, etnice) si neincrederea in comunitatile de adeziune (national-civice, cosmopolite) este caracteristica oamenilor afectati de insecuritate existentiala si deruta axiologica. La ora in care vor sa recupereze modernitatea si se unesc cu Europa democratiei pluraliste romanii nu au de ce se simti in nesiguranta, nu pot abandona gandirea critica si nu isi pot permite confuziile de valori. Biblia istoriseste disputa privind stabilirea momentului in care se termina noaptea si incepe ziua: unul zice ca ziua incepe atunci cand este destula lumina spre a distinge un maslin de un smochin; altul, cand poti deosebi un magar de un asin. Se conchide ca noaptea s-a sfarsit atunci cand doi calatori pot constata ca unul este din Samaria si altul din Iudeea si se saluta zicandu-si unul altuia "frate". Adaug: doar atunci cand oameni de o anumita credinta intalnindu-se cu altii de orice alta credinta se vor saluta ca frati, lunga noapte a omenirii se va fi terminat si ziua asteptata a inceput.