Nu reusesc sa inteleg: ce ii tulbura pe toti acesti oameni la ziua de 1 decembrie?!?! Parca toti sunt nemultumiti de faptul ca dintre toate statele aparute in 1918 doar Romania a reusit sa ramana (partial) intreaga. Si parca de la an la an iritarea lor creste din ce in ce mai mult. S-a mers pana la o propunere absolut absurda: sarbatoarea de 1 decembrie sa fie mutata mai spre primavara-vara, sa poata oferi guvernul un mic si-o bere... Pe langa tot acest prea-plin negationist s-a manifestat doar festivismul de parada gen "uite mama, trec soldatii!" Destinul zilei de 1 decembrie pare a fi identic cu cel al episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, cel care la 1 Decembrie 1918, pe Campul lui Horea din Alba-Iulia a citit Declaratia de Unire. Inainte de a da citire documentului care a anuntat unirea Transilvaniei cu Romania, episcopul Iuliu Hossu a rostit o scurta cuvantare in care afirma: "Astazi, prin hotararea noastra se infaptuieste Romania Mare, una si nedespartita, rostind fericiti toti romanii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Tara Mama Romania! Va amintiti cand prin sutele de spitale, in zilele de intuneric, va vesteam ca <<va invinge dreptatea>>, va aratam ca vine ceasul cand toti factorii nedreptatii vor plange lacrimi de sange in ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul dreptatii lui Dumnezeu si al rasplatirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam intreg pentru suferintele veacurilor, purtate de un neam cu credinta in Dumnezeu si cu nadejdea in dreptatea Lui". Episcopul Iuliu Hossu a ramas alaturi de credinciosii sai in perioada ocupatiei maghiare dintre 1940-1944, continuandu-si activitatea pastorala, incercand sa mentina scolile romanesti si speranta romanilor. Episcopul Hossu a scapat in aceasta perioada din doua atentate: unul la Cutis (22 august 1943) si altul la Budac, unde s-a tras foc de arma (31 octombrie 1943). Academia de Teologie din Cluj a fost devastata (3 martie 1944), iar Episcopul insultat si scuipat in fata de studenti maghiari (4 martie 1944). Episcopul Iuliu Hossu a fost unul dintre putinii oameni din Cluj din acea perioada care vizitau evreii din ghetou si le asigurau aprovizionarea cu alimente. Povestea episcopului Hossu nu se opreste aici: a intrat aproape imediat in conflict cu autoritatile comuniste. La 27 octombrie 1948, Episcopul Iuliu Hossu, impreuna cu Episcopul romano-catolic Marton Aron de la Alba-Iulia, au prezentat Ministerului Cultelor Statutul Bisericii Catolice din Romania, pentru toate riturile: latin, bizantin, armean si rutean. Statutul n-a fost acceptat, iar Episcopul Iuliu Hossu a fost arestat in 28 octombrie 1948 de la locuinta din Bucuresti a fratelui sau, ing. Traian Hossu, unde era gazduit. In februarie 1949 episcopul Iuliu Hossu, alaturi de ceilalti episcopi greco-catolici, a fost transferat la Manastirea Caldarusani. In mai 1950 vor fi transferati cu totii la Penitenciarul din Sighetu Marmatiei si supusi unui regim de exterminare. Aici a fost contactat de Securitate si i s-a oferit un scaun mitropolitan, ortodox, pe care l-a refuzat. Episcopul Iuliu Hossu si-a continuat viata in izolare la Manastirea Caldarusani pana la sfarsitul vietii, la 28 mai 1970. Episcopul Iuliu Hossu a stiut sa-si pastreze coloana vertebrala, indiferent de vremuri si de dusmani.