O carte remarcabila, inclusiv sub aspect literar, despre drama Basarabiei. Dupa retragerea pasiva a trupelor noastre dintre Prut si Nistru, apare acolo ocupantul: Armata Rosie impanzita de agenti KGB, mai precis NKVD, cum se numea Securitatea sovietica pe atunci. Una din primele griji ale acesteia a fost scoaterea icoanelor din scoli. "Timp de cateva zile - povesteste scriitorul -, invatatorii ramasi pe loc au fost chemati la cursuri de pregatire. Acestea s-au tinut in sala cea mare a Casei Corpului Didactic... Pe scena, la o masa acoperita cu stamba rosie, activisti veniti de dincolo de Nistru cautau sa le explice fostilor educatori romani cam ce-ar trebui sa faca pentru a deveni educatori sovietici. Trebuia sa se intoarca in clasele de unde fusesera scoase tablourile istorice cu scene din trecutul nostru, harta Romaniei Mari si, bineinteles, icoanele, cu ceva-ceva, ca o "flacaruie" ("ogoniok") din lumina care venea "de la Rasarit". Cateva zile mai tarziu avea loc in satul basarabean Saliste si prima inmormantare ateista: trupul bunicii memorialistului era coborat in pamant fara preot si fara pogrebanie. Deosebirea dintre demersul blasfemiator - propunerea scoaterii icoanelor din clase - al ONG-urilor neoiconoclaste romanesti si acela al ocupantului sovietic este doar de ordin butaforic: stamba rosie. In plus, cei dintai au propria lozinca: "discriminare". Necrestinii, care intrunesc doar cateva procente din populatia Romaniei, ateii declarati (sub un procent), se simt jigniti de insemnele crestine ale covarsitoarei majoritati. Daca vad crucifixe, icoane, ii apuca deochiul, ii ia cu ameteala si cu sughit... Insolenta neoiconoclastilor romani o intrece pe aceea a capilor fostului regim. In august 1948 in Armata Romana locul preotului a fost luat de ofiterul politic, s-a scos slujba religioasa din programele Radiodifuziunii, iar un an mai tarziu au fost scoase si icoanele din scoli. S-a gasit un demnitar al regimului care sa protesteze: Petru Groza, primul ministru. Iata ce-i spunea acesta, potrivit stenogamei, lui Emil Bodnaras, pionul NKVD-ului: "Am avut nevoie sa zvarlim brutal icoanele din scoli? Ce-am realizat cu aceasta?... Am sters brutal slujba religioasa de la radio de duminica..." (Cf. "Dosarele istoriei", nr. 4/1998). S-ar fi cuvenit ca neoiconoclastii nostri sa reflecteze mai mult inainte de a-si incepe demersul. Intr-o tara in care premierul unui regim ateu formula protestul de mai sus, iar liderul ei comunist, Gheorghiu-Dej, isi indemna propriul secretar - conform marturiei acestuia - sa se cunune la biserica, e bine sa-l consulti mai intai pe doctorul Florin Tudose inainte de a porni pe un drum sortit oprobriului, ridicolului si esecului. Revendicandu-si de la Occident iconoclasmul, activistii sai romani risca sa-l aseze pe picior de egalitate cu cel sovietic. Nu le lipseste decat stamba rosie pentru asta. Amarat de esecul tevaturii iconoclaste, unul din patimasii ei sustinatori, care in urma cu un deceniu propunea impozitarea colivei, a lumanarilor si pomelnicelor, e suparat pe faptul ca ministrul Cultelor este si profesor la Facultatea de Teologie. Nu i-a placut nici ministrul Cultelor de-acum sapte ani, pe care l-a denuntat ca prea apropiat de Patriarhie. In consecinta, a fost numit atunci la Culte un preot. Si inca unul de toata isprava: parintele Niculae Branzea, care s-a dovedit cel mai bun ministru al Cultelor din ultimii 17 ani.