Platformistii doamnei Mona Musca, cea pe care o iubeste dl. Stoica, au sperat pana in ultimul moment ca presedintele Traian Basescu sa refuze demiterea lui Flutur. Ar fi putut fi pentru ei momentul asaltului final. Numai ca, din nefericire pentru ei, presedintele s-a comportat ca de obicei, imprevizibil si taios. Surprinzator pentru marii strategi ai gruparii platformiste lipsa de viziune asupra raporturilor de putere si a metodelor de atac. Bazati mai mult pe o strategie de imagine decat pe una politica, acestia risca sa piarda pas cu pas adeziunea grupurilor teritoriale. Utilizand sondaje de opinie si lansari teritoriale cu magnitudine din ce in ce mai redusa, ei au risipit momentum-ul de energie initiala in dezbateri fara obiect si in lipsa de actiune concreta. Strategii platformei ignora principala regula a oricarui razboi: nu il declansezi daca nu ai asigurata formula prin care poti extrage maximum de beneficii de pe urma victoriei. Iar inainte de a construi o astfel de formula de achizitie a beneficiilor este importanta o analiza realista. Cine este actualul PNL si care sunt resursele sale de joc? Trecand peste sondaje de opinie mai mult sau mai putin corecte, dl. Tariceanu beneficiaza de un avantaj furnizat de legea administratiei locale. Pe baza acestui avantaj alesii locali liberali nu pot parasi partidul fara a pierde locurile pe care se afla. Cu alte cuvinte, structurile teritoriale ale PNL sunt imobilizate in jurul liderilor formali ai partidului, oricare ar fi acestia. Or, primariile, consiliile locale si cele judetene reprezinta resursele teritoriale cele mai importante ale unui partid. Ele sunt structurile esentiale pentru orice partid. In acest context platforma Stoica-Stolojan risca sa devina o forma fara fond, un simplu exercitiu de imagine la varf. Si asta pentru ca strategii acestora nu vor sa mearga pana la capat cu un discurs deschis in care sa explice, cu exemplele pe care le stiu, ce se intampla cu adevarat in PNL-ul lui Calin Popescu Tariceanu. Sa explice cum a fost confiscata decizia in PNL de catre gruparea Moisescu-Olteanu-Troaca-Voicu. Ce fac acestia si cum utilizeaza resursele guvernarii pentru a-si consolida puterea in partid riscand sa ucida orice forma de evolutie politica fara o complicitate cu ei. Ce mecanism de decizie si influenta economica majora doresc sa construiasca acestia in jurul Fondului Proprietatea si cum pot utiliza acest mecanism pe viitor in construirea raporturilor de putere din Romania, inclusiv in raport cu viitoarele guvernari. Domnii Stoica si Stolojan parca nu doresc un atac frontal cu gruparea al carei prizonier este dl. Tariceanu. Ei uita sa spuna cine sunt acestia si ce viitor pot sa ofere ei partidului liberal. Chiar daca miza de imagine pare mica, orice personaj cu adevarat interesat de viitorul PNL trebuie sa vada ca actuala grupare de putere din partid nu poate conduce decat catre un singur viitor. Un viitor minor si nesigur. Caci, mai mult decat problemele din trecutul fiecaruia, niciunul dintre acestia nu va putea vreodata sa devina un lider popular care sa aduca voturi, context in care toti cei care astazi stau in fotolii de piele vor fi luati la intrebari. Si cel mai de neinteles lucru la platfomisti este ca se plaseaza in afara PNL, chiar declarand posibilitatea de a constitui un nou partid. In acest simplu mod platformistii pierd inevitabil adeziunile celor ce beneficiaza de guvernare si, in general, de administratie.