Sorin ROSCA STANESCU 

Este vorba de faimosul contract de privatizare a Petrom. Incheiat de statul roman cu OMV. O societate austriaca despre care se spune ca, in absenta acestei afaceri, ar fi fost silita sa stinga luminile si sa-si puna lacatul propriilor instalatii si birouri la sate in imediata vecinatate a Vienei. Fapt este ca, prin achizitia Petrom, OMV a avut de castigat. Dar statul roman? A fost el pacalit? Am ramas noi cu buza umflata, in urma unei tranzactii acuzata de multi drept mita politica, pentru a obtine bunavointa Austriei in raport cu intrarea Romaniei in UE? Se impune, asa cum anuntase la un moment dat presedintele Traian Basescu, o anulare sau o renegociere a acestui mare contract de privatizare incheiat nu acum cand pretul petrolului e in cer, ci la data la care industria avea dificultati? Este posibil asa ceva? Si pana la urma exista vreo solutie pentru ca factura energetica, pe care o plateste cetateanul de rand, sa nu creasca in ritm exploziv raportat la propriul buget? Eu cred ca am asistat din nou la o balbaiala politica la nivel foarte inalt. La o noua furtuna intr-un pahar cu apa alimentata de la Cotroceni. Si cu ce folos? Hai sa admitem, de dragul demonstratiei, ca privatizarea Petrom a reprezentat culmea ilegalitatilor savarsite de Guvernul Nastase in materie de privatizari. Si a inconstientei. Ca, spre paguba romanilor, mandria petrochimiei romanesti a fost daruita sub forma de mita politica unui concern strain. Si ca pretul a fost infim fata de valoare. Ca sa nu mai vorbim de resurse de petrol si gaze, care au fost concesionate tot in beneficiul exclusiv al austriecilor. Ei bine, chiar daca asa stau lucrurile, oamenii politici, impreuna cu presedintele Traian Basescu, ar fi trebuit sa stie din capul locului ca acest contract cu OMV nu poate fi nici anulat si nici anchetat de catre procurori. In cel mai bun caz, daca si partea austriaca ar dori, ar putea avea loc o renegociere. De ce fac aceasta afirmatie atat de transant? Pentru ca un contract comercial, oricare ar fi el, nu poate sub nici o forma fi anulat de catre o institutie prezidentiala. Niciodata si niciunde in lume. In al doilea rand, avem de-a face cu o operatiune comerciala mai speciala. Pentru ca acest contract Petrom a fost aprobat chiar de Guvernul Romaniei. Ar urma, conform logicii prezidentiale, sa fie pusa in discutie buna-credinta a unui Guvern in ansamblul lui. In aceasta logica, evident, s-ar putea aplica o sintagma la moda cel putin de cand au luat comunistii in stapanire Romania, si anume cea a unui grup criminal organizat. A unei conspiratii anti-statale savarsite chiar de Guvernul legitim al Romaniei. Sa zicem ca ar fi asa. Nici in aceste conditii, presedintele Basescu nu poate face nimic cu tot CSAT-ul, pe care il conduce, si cu toata comunitatea serviciilor de informatii, pe care si-a pus-o pe degetul mic. De ce? Pentru ca in cazul acestui contract s-a intamplat inca ceva. El a fost supus dezbaterii Parlamentului Romaniei. Si votat. Contractul are putere de lege. Pentru a-l desfiinta, Basescu ar trebui sa faca ceva mai mult decat sa arunce dupa gratii intreg Guvernul Nastase. Ar trebui, pur si simplu, sa-l roage frumos pe umila sa sluga, procurorul Ciprian Nastasiu, sa includa in grupul criminal organizat intreg Parlamentul Romaniei din anul semnarii contractului de privatizare a Petrom. In aceasta teorie a conspiratiei, ar urma sa infunde puscaria nu numai toti pesedistii care au facut parte din Guvern ori Parlament, ci si toti deputatii si senatorii opozitiei de atunci. Care astazi se afla bine-mersi la putere. A fost doar o demonstratie prin reducere la absurd. Pentru a incerca, astfel, sa intelegem ceva din logica presedintelui Romaniei. Dintr-o balbaiala populista la nivel foarte inalt.