Stelian TANASE 

Drama liberalilor nu vine de azi, de ieri. Isi are inceputul in momentul retragerii lui Theodor Stolojan din campania prezidentiala. Pana in ziua aceea, formula era clara: Stolojan presedinte, Basescu premier. Alianta DA insemna de fapt acest tandem, mai putin partidele. Celor doi li se potrivea si distributia rolurilor. Temperamentului impulsiv al lui Basescu ii venea bine Palatul Victoria - puterea efectiva, exercitiul administrativ, manuirea aparatului birocratic. Lui Stolojan i se potrivea Palatul Cotroceni. E un personaj singuratic, interiorizat, pe care politica il oboseste. Cum s-a vazut si in campanie, cand a renuntat. Basescu ajunge la Cotroceni, loc pe care nu l-a dorit - via Victoria - dar pe care a trebuit sa il cucereasca daca nu voia sa ramana in Opozitie. Fara glorie, fara partid, fara primarie. A se vedea destinul lui Nastase dupa pierderea alegerilor prezidentiale. Stolojan, inexplicabil, a renuntat insa si la sefia partidului, parand ca se retrage definitiv din politica. Asa, Calin Popescu Tariceanu devine seful PNL si candidatul partidului la pozitia de premier. Aici lucrurile sunt simple, statutul PNL prevede acest lucru. Tariceanu nu fusese un entuziast al colaborarii cu PD. Dupa cum nici Basescu nu a fost pentru una cu PNL, pana cand nu s-a vazut amenintat serios de operatia PSD-ului ordonata de Nastase, cea de a-i atrage oamenii PD din teritoriu, si pana cand nu a fost inghesuit cu dosarul Flota. A acceptat ce refuzase altadata, o alianta cu PNL, adica liste comune. Stolojan dusese PNL de la 7-8 procente la mai mult decat dublu in sondaje si era candidatul prezidential cel mai bine plasat - PD statea mai slab in sondaje. Imparteala parea clara. Cu 15% total in Parlament, dupa dezastrul electoral din 2000, cele doua partide si-au dat mana ca sa treaca furtuna cumva. Pe neasteptate, exact cand incepe razboiul, Stolojan a renuntat. Unii liberali au vazut aici un semn de infidelitate fata de partid. Unii nu au crezut deloc motivele invocate (boala) pentru retragerea sa spectaculoasa. Unii au vorbit chiar de tradarea intereselor partidului. Dar nu au avut ce face, au acceptat noua situatie. Basescu a intrat in cursa prezidentiala in ultima zi dinaintea campaniei. PNL - decapitat - a ales repede un presedinte interimar, pe cel mai vechi dintre vicepresedinti. Basescu a castigat alegerile, spre mirarea multora, tenace, comunicator excelent, bun debater mai ales in situatii conflictuale. Basescu a mai dat o lovitura. PSD (plus PC) castigase alegerile parlamentare si avea deja un aliat, UDMR. Una peste alta, lumea se pregatea pentru un regim de coabitare. Basescu s-a opus, si-a raliat aliatii PSD-ului, si a construit alta majoritate. Premier, Calin Popescu Tariceanu, cu care Basescu nu se stia prea bine chiar daca impreuna au colindat tara cateva saptamani adunand voturi. Mare invingator, cu un premier mai putin harsait de politica decat el, Basescu a sperat sa domine total puterea. Doar el il invinsese pe Nastase. Tot el facuse Guvernul si daduse alta majoritate parlamentara. Lucrurile nu au mers asa. Tariceanu a fost/este departe de a fi un vasal supus. Fireste a urmat un razboi. Basescu vrea puterea numai pentru el, de inteles la temperamentul lui. Nu doreste sa o imparta cu nimeni. Tot restul vine de aici. E inutil sa cautam explicatii savante. Basescu isi urmareste planurile minutios. Este imaginativ, redutabil. E plasat strategic. A schimbat tactica, de la o vreme preferand declaratiilor publice belicoase, subtilitatile culiselor. A gasit placerea de a lucra prin intermediari. Dar si liberalii l-au ajutat copios prin greselile lor. Nu stiu ce se va alege de PNL, daca nu va ramane in curand o glorioasa pagina de istorie.