Sorin ROSCA STANESCU 

Ieri, platformistii au anuntat retragerea sprijinului parlamentar pentru PNL. Incercand sa lase Guvernul in minoritate. Acesta este pasul unu. Care va fi facut imediat, dupa cum declara fostul consilier prezidential. Gata! Conflictul Tariceanu-Basescu a ajuns in faza decisiva. Nu numai ireversibila, ci si foarte aproape de un deznodamant. Tariceanu fie isi va pierde functia de premier si pe cea de presedinte PNL, fie va repurta o victorie de mari proportii, care poate insemna inceputul sfarsitului pentru Basescu. Ce sanse reale au cele doua tabere: liberalii, grupati in jurul lui Tariceanu si detasamentul de asalt, constituit de fostul consilier prezidential, Theodor Stolojan? Pentru prima data, Tariceanu a lipsit de la o sedinta CSAT. Si asta exact atunci cand principala tema a fost dosarul exploziv, energetic. La cateva ore dupa ce impotriva unora dintre artizanii privatizarii Petrom s-a declansat o vasta ancheta penala. Coordonata. Si in conditiile in care este de notorietate faptul ca pozitiile intre primul ministru si seful statului sunt absolut divergente. Primul incearca identificarea unor solutii fara anularea contractului cu OMV, iar cel de-al doilea ataca privatizarea in substanta ei. Aparent insa, absenta lui Tariceanu de la CSAT poate avea fie explicatia ca intalnirea a fost dinadins programata de catre presedinte intr-un moment in care se stia ca premierul pleaca in Franta, fie fiindca acesta a ales momentul plecarii, in asa fel incat sa sara peste CSAT. Una peste alta, un fel de absenta motivata. Dar acestea sunt doar aparente. Dupa pierderea portofoliului Apararii si cu doi membri ai Cabinetului, Vladescu si Ungureanu, care se plaseaza la jumatatea drumului dintre cele doua palate, Tariceanu nu mai poate beneficia in CSAT de nici un fel de sustinere. Intr-o disputa oarecare, Basescu l-ar face acolo zob, astfel incat este firesc ca primul ministru sa evite o umilinta in plus. Scandalul privatizarii Petrom, pus pe tapet exact in momentul in care populatia este mai sensibila la factura energetica si mai speriata de frig si simultan cu asaltul final al lui Stolojan impotriva PNL, este una dintre coincidentele in care eu, unul, nu cred nici in ruptul capului. Imi exprimam ieri indoiala ca, in conditiile in care Tariceanu a avut initiativa de a-i aduce alaturi de el pe presedintii de filiale locale la intalnirea furtunoasa cu platformistii lui Stolojan, un congres extraordinar al partidului ar fi de natura sa le ofere disidentilor vreun avantaj. Chiar si ei au realizat acest adevar, de vreme ce insusi Stolojan vorbea de proiectul unui ciudat congres care ar urma sa le confere avantaje egale si unora si altora. Adica si membrilor PNL, si exclusilor. Era limpede ca, pentru batalionul de asalt Stolojan, nu un congres este calea preluarii puterii. In aceeasi logica in care nici constructia unui nou partid liberal nu ar fi avut succes. De aceea, a fost identificata cea de-a treia cale. Si aratata. Ieri, platformistii au anuntat retragerea sprijinului parlamentar pentru PNL. Incercand sa lase Guvernul in minoritate. Acesta este pasul unu. Care va fi facut imediat, dupa cum declara fostul consilier prezidential. Pasul doi, inca nerostit, este retragerea PD din Guvern si incercarea de a face sa treaca o motiune de cenzura. Este vizata, astfel, demisia ori demiterea primului ministru. Dar acest obiectiv nu poate fi indeplinit decat cu o singura conditie: ca si alte partide sa sustina un asemenea proiect. Ceea ce inseamna ca Tariceanu mizeaza pe un refuz al acestora de a cadea la intelegere cu PD, cu Stolojan si, in ultima instanta, cu presedintele Traian Basescu. Singurul argument pe care se poate baza este incapacitatea sefului statului de a construi, cu alte partide decat PD, aliante credibile. Fezabile.