Ioan GROSAN 

Pentru ca pana acum n-am auzit decat lucruri bune despre Domnia-Sa, ba chiar ne-a placut cum s-a descurcat pe timpul crizei aviare, hai sa-i acordam prezumtia de sinceritate dlui Gheorghe Flutur si sa credem ca proaspatul sau demers porneste dintr-o grija obsesiva pentru unitatea PNL. Dar daca solutia salvarii acestei unitati e intrevazuta in reprimirea lui Theodor Stolojan in partid (dar nu oricum, ci pe cai mari), atunci sa ni se permita sa-i acordam inca actualului ministru al Agriculturii, alaturi de prezumtia de sinceritate, si pe aceea de tampenie. Pentru ca un om cu capul pe umeri, asa cum pare ca este dl Flutur, e imposibil sa creada ca o persoana care a infipt de mai multe ori cutitul in spatele sefului familiei tale, dupa care i-a dat cu o platforma in moalele capului ca sa-l termine definitiv, vrea tocmai binele acelei familii. Si ma vad silit sa repet proaspatului demisionar celebrul banc ardelenesc cu Gheorghe si Ion (sau, ma rog, poate sa fie si Calin...), prieteni de-o viata, care trec noaptea printr-o padure. Si brusc, fara o vorba, Gheorghe pune mana pe-un lemn si-i arde una-n cap lui Ion (sau, ma rog, lui Calin...). Asta nu zice nimic, se scoala si merg mai departe unde aveau ei treaba. Numai dimineata Ion-Calin intreaba: "Ma Gheorghe!" "Da". "Azi noapte, cand mergeam noi prin padure, ai pus mana pe-un lemn si mi-ai dat una-n cap". "Da, asa-i". "Ma, tu ai facut-o in gluma sau in serios?" "In serios". "Foarte buna, ca mie glume de-astea nu-mi plac!" E un banc despre unitate, dle Flutur, nu-i asa?