Presedintele ANAF, Sebastian Bodu, ar trebui sa fie fericit: nu doar adolescentii au aflat despre campania lui de prevenire a evaziunii fiscale, sloganul ei a facut deja inconjurul Romaniei, si chiar risca sa detroneze "iarna nu-i ca vara" lui Basescu din topul expresiilor de intelepciune populara recenta. Valul de casatorii pe ultima suta de metri dinaintea postului intra, de pilda, sub caciula lui "s-o facem legal" ("apud" un prezentator de televiziune nationala), si putem cu totii sa ne imaginam o cohorta de alte contexte in care expresia e cu mult mai proprie decat comportamentul fiscal. Insa una peste alta, "S-o facem legal" marcheaza un moment important in evolutia relatiilor dintre cetatean si stat: cel in care statul ia de gat cetateanul, la o bere mica si-o tabla la coltul blocului, sa-i zica vreo doua despre taxe si impozite. Domnul Bodu are dreptate (si-l credem cu totii pe cuvant) cand spune ca initiativa sa a avut mare succes printre elevii de liceu (care probabil se distreaza copios pe seama prostiei unora). Ministerul Educatiei ar trebui sa-i urmeze exemplul si sa promoveze in scoli manuale scrise dupa acelasi tipic, ca tinerii sa inteleaga mai pe limba lor cum e cu literatura asta, despre pilda. Versurile lui Nicolae Guta (cum de nu i-a venit inca nimanui ideea?!) ar servi minunat drept comentariu la "Tanase Scatiu": "Am alergat sa strang,/ Sa strang averi si bani./ Degeaba eu le-am strans,/ Ca mi-am facut dusmani,/ Degeaba am muncit - tare m-am chinuit,/ Si sufletului meu nu i-am dat nimic". Ca sa nu mai spun cate ar putea afla despre anatomia corpului uman ori despre istoria nationala din productiile barzilor contemporani, vecini de argou cu ANAF-ul. Si totusi. Ce nu intelege Sebastian Bodu in incercarea lui de a se face popular in randul tinerei generatii, pe sine si organul fiscal, e ca limbajul in care comunica statul e cu totul altul decat cel al comunicarii informale. Toti vorbitorii nativi ai unei limbi sunt capabili sa decodeze nivelul ei literar (formal) si cei mai multi stiu si sa-l foloseasca, in contexte oficiale. Argourile si jargoanele sunt proprii anumitor medii (puscariasilor, hotilor, pe de o parte, dar si medicilor, avocatilor etc., pe de alta parte), si partial inaccesibile celor dinafara. Sugestia ca toti, dar toti!, adolescentii vorbesc in argoul practicat de ANAF ("Suna nasol. Nu-ti convine. Te si oftici. Frate, dar daca - fereasca Dumnezeu - te imbolnavesti? Pai, daca dai la timp banul la fisc, nu mai platesti spitalul.") e o prejudecata naiva. Ideea nivelurilor si straturilor lingvistice ii poate fi, fara indoiala, straina presedintelui Fiscului, dar nu ar trebui sa-i fie la fel de indepartata cea a deresponsabilizarii prin plasarea in banal a relatiei cu statul. Ceea ce e sigur e ca, pe termen lung, cetatenii crescuti in spiritul trasului de bracinari cu autoritatile statului nu vor avea nici un motiv sa respecte aceste autoritati. Si nu e vorba doar despre faptul ca, de exemplu, in ochii sus-numitelor autoritati, reusita in afaceri garanteaza succesul la femei (care n-au de ce sa se faca oameni de afaceri... - ei sunt, prin definitie, a Agentiei Nationale de Administrare Financiara, barbati heterosexuali si machisti, probabil mari amatori de Salam et co.) a unor persoane al caror mod de adresare, dupa ANAF, e mai degraba propriu clanului Camatarilor decat bancherilor europeni. E vorba, mai ales, despre riscul coborarii in derizoriu a autoritatii statului: nu pentru ca institutiile sale sunt simpatice si familiare trebuie cetatenii sa-si indeplineasca obligatiile fata de stat, ci pentru ca acesti cetateni si-au asumat implicitul contract social pe care-l presupune viata comunitara. De constientizarea acestui contract ar fi bine sa se ocupe reprezentantii statului, nu sa ia adolescentii cu momele, cu sosele. Pe Internet circula de multa vreme o parodie dupa celebrul vechi cantec national "Doamne, ocroteste-i pe romani", care spune cam asa: "S-o suit Pista pe cal/ Si se uita in Ardeal,/ Doamne, ocroteste-i pe romani./ Da-te-n p... ma-tii jos/ Ca Ardealul nu-i a vost'./ Doamne, ocroteste-i pe romani./ In mijlocul Clujului/ Sta statuia Iancului,/ Doamne, ocroteste-i pe romani./ Sus ii Iancu pe statuie/ Si le da la unguri m...". Versiunea internetistica are un numar record de descarcari si mare succes la toate generatiile. Cam ce parere ar avea domnul Bodu s-o auda cantata, in locul originalului, la Alba Iulia, de Ziua Nationala? Ca doar asa vorbesc, dupa el, poporenii...