In ultima vreme, s-au inmultit, pe la colturi si mai ales in Internet, argumente suspecte de tipul: "in orice tara securitatea (cu "s" mic, desigur...) e necesara" sau "de ce faceti atata caz de Securitatea din Romania cand Securitatea din America sau Rusia e mult mai abuziva?" etc. etc. Ce sa insemne si asta? Parerile pro-servicii de acest gen sunt subsumabile tezei lui Nicolae Plesita, unul din fostii directori ai Securitatii, acum la pensie, expusa in memoriile sale privind perpetuarea Securitatii chiar in cazul unui alt regim, democratic. Ideea de baza este ca, sub orice regim, partidul unic supravietuieste inclusiv prin metamorfoza ca servicii secrete. Pentru acest caz serviciile secrete trebuie sa fie pregatite... Cum anume? Si prin acces la definirea in sensul dorit de ele a sigurantei statului si la legiferarea propriei lor structuri. Este ceea ce se intampla in Romania unde presedintele statului este un fel de "inger pazitor" al serviciilor, ferindu-le de orice initiativa legislativa de natura a le taia aripile... Caci despre institutia fantoma "avocatul poporului", instituita pentru apararea cetatenilor de abuz sa nu mai vorbim... Inadmisibil este, de pilda, ca serviciile secrete sa-si stabileasca prin interpusi precum CSAT limite si competente. Acest rol revine Parlamentului si Guvernului. Inadmisibil este ca telefoanele sa fie in proportie de masa urmarite, ceea ce nu-i greu de constatat cu urechile proprii. Ce-i de facut? Cuvantul "tara" sa nu mai fie manipulat de servicii care in trecut in orice caz au jucat un rol infam. Pentru prezent, este de dorit ca logoreea din sfera serviciilor sa faca loc catorva fraze sincere, permitand cetatenilor sa controleze ei insisi pe cei care ocult ii controleaza...