Cea mai importanta promisiune electorala a Aliantei PNL-PD a fost reducerea fiscalitatii. In buna traditie a partidelor de dreapta, aliatii au acuzat guvernarea social-democrata ca a impovarat mediul de afaceri cu nenumarate taxe si impozite, care de care mai umflate si mai inutile. Economistii liberali si democrati spuneau atunci ca introducerea cotei unice va da nastere unei "revolutii fiscale" in Romania ale carei principale urmari vor fi reducerea substantiala a fiscalitatii si scoaterea la lumina a economiei subterane. Cu economia subterana lucrurile s-au lamurit destul de repede. In ciuda cifrelor optimiste prezentate de autoritati, munca la negru ramane o problema importanta in economia romaneasca. Ritmul de crestere al numarului de salariati angrenati in economia nationala este mult mai scazut decat ritmul cresterii economice. In acelasi timp, productivitatea muncii inregistreaza un nivel de crestere inferior celui atins in 2004. Acesti indicatori sugereaza ca introducerea cotei unice nu a determinat reducerea muncii la negru, iar un numar semnificativ de salariati activeaza inca in economia subterana. In ciuda importurilor de tehnologie, care asigura un plus de productivitate fara a impune o crestere a numarului de salariati, diferenta dintre indicatori accentueaza temerile referitoare la dinamica economiei subterane. "Rezistenta" muncii la negru este cauzata de nivelul inca foarte ridicat al contributiilor sociale, a caror diminuare a fost amanata in 2005 si realizata la un nivel modest anul acesta. Dupa doi ani de mandat, Guvernul Tariceanu ne-a demonstrat ca socotelile electorale nu se potrivesc prea bine cu realitatile economiei romanesti. Introducerea cotei unice a provocat un gol de aproape un miliard de euro in bugetul statului, pe care guvernantii au fost obligati sa il umple cu ce au putut. Astfel, in cursul anului 2005, Guvernul Tariceanu s-a indeletnicit cu majorarea taxelor si impozitelor existente si cu inventarea unori biruri noi. Toata aceasta operatiune a condus la modificarea repetata - de patru ori - a Codului Fiscal, un instrument a carui menire este aceea de a crea stabilitate si predictibilitate pentru mediul economic. Din haosul creat, oamenii de afaceri romtni s-au trezit cu vreo 300 de taxe si impozite pe cap, cu 100 mai multe decat in 2004. Nici in 2006 guvernantii nu au reusit sa-si respecte promisiunea electorala. Ba dimpotriva, potrivit cifrelor furnizate de Ministerul Finantelor Publice, anul acesta, agentii economici sunt obligati sa plateasca statului nu mai putin de 420 de taxe si impozite. Cu ajutorul unui calcul simplu observam ca in doar doi ani de guvernare, liberalo-democratii au reusit sa dubleze povara fiscala care apasa pe umerii oamenilor de afaceri romani. Guvernul Tariceanu a plasat astfel Romania in topul tarilor europene cu cel mai mare nivel al fiscalitatii. Pe langa "perfomanta" de a creste spectaculos numarul de taxe si impozite, "revolutia fiscala" promovata de Guvern a incurajat majorarea impozitarii "parafiscale". Oamenii de afaceri si-au exprimat in nenumarate randuri nemultumirea fata de numarul tot mai mare de biruri pe care trebuie sa le plateasca. Pana in prezent nemultumirile lor s-au lovit de ignoranta sau auto-suficienta oficialilor de la Palatul Victoria. La nivelul politicilor economice si administrative, trebuie impus un singur model de fiscalitate si un singur instrument fiscal. Pe masura ce economia nationala evolueaza, Codul Fiscal trebuie ajustat pentru a sustine coerenta si stabilitatea sistemului fiscal. Desi s-au jucat cu atatea modificari la Codul Fiscal, guvernantii nu au reusit pana acum sa reduca nivelul parafiscalitatii din economia romaneasca. In aceste conditii, Codul Fiscal ramane un instrument izolat, care nu va reusi sa reglementeze in totalitate multitudinea de taxe si impozite cu care se confrunta zi de zi agentii economici si persoanele fizice. Ingrijorator este si faptul ca, desi Guvernul a introdus atatea taxe si impozite sau le-a marit pe cele existente, banii adunati la buget stau necheltuiti de catre ministere. Executia bugetara slaba a condus la un excedent mult prea mare, de 1,7% din PIB, care ar trebui cheltuit intr-un timp mult prea scurt.