Nu cunosc decat in mare framantarile launtrice prin care trec popoarele din Europa de est, dar aproape am certitudinea ca al nostru este, pe departe unul damnat. Privim zilnic la televizor cum cete de politicieni incearca, prin cele mai perfide si lase cai sa se elimine, daca e posibil chiar si fizic de pe scena publica. Nici unuia, ajuns la putere nu pare a-i pasa ce fel de metode foloseste pentru a-si distruge adversarii, dar mai ales ce lasa in urma lui. Par extaziati, dupa cum se vede, mai ales atunci cand reusesc sa-si vare, apeland la orice metode, de la marturii false, pana la folosirea declaratiilor luate de la puscariasi, contra promisiuni, adversarii dupa gratii. Nu am o parere stralucita despre calitatea morala a acestor domni care nu reprezinta in nici un fel, asa cum ar fi firesc, intr-o societate normala, elitele natiunii, asa ca actiunile lor pot fi, oarecum digerabile. Este insa ingrijorator, si la limita patologiei post-comuniste, alt fapt care se contureaza in ultima vreme. Si anume, extrema rautate si invidie care face ca intelectuali de marca sa se sfasie intre ei ca si cum ar fi animale de cea mai joasa speta. Toata lumea intelectuala face spume in asteptarea sangelui ce va sa vina: tremura de satisfactie visand la aparitia iminenta a dosarului de informator al lui Andrei Plesu, dupa ce cu mare placere i-au hacuit cadavrul lui Sorin Antohi. E cel putin intristator sa privesti cum cu gura manjita de sange cald sar, gramezi organizate de pseudo-intelectuali care se declara "instante morale" sa arate cu degetul oameni pe care pana mai ieri ii periau cu o osardie gretoasa, si carora, cu siguranta ca le datoreaza, unii, chiar propria cariera. Vladimir Tismaneanu, poate singurul political-scientist pe care-l avem, si pe care nu ne-am sfiit, prin "demni reprezentanti" sa-l denigram mi-a relevat un fapt care strica si putinul care mai era de stricat la un important segment al acestui popor: acela ca NIMENI nu e dispus sa te ierte daca vreodata ai putut sa-l ajuti, sa-i faci un bine! Nu vor putea trece peste asta si vor incerca din toate puterile sa-ti faca rau, sa te compromita. Iar aceasta se poate adauga la cele alte cateva blesteme cu care a fost blagoslovit poporul roman: acela al "capului plecat" pe care sabia nu-l taie, si al "caprei vecinului" pe care �prieteniii o vor moarta, cu orice pret... Nici ziaristii nu au scapat de executii sumare, fara judecata, pe scena publica. Cazul lui Carol Sebastian, si acum al lui Liviu Man sunt elocvente. In ambele cazuri, desi ele nu seamana, primii care au sarit sa-i judece si sa-i execute fara judecata nu au fost politicienii, nici simplii lor cititori, care erau, dealtfel cei mai indreptatiti sa faca asta. Au fost asa-zisii jurnalisti, "colegii" lor. Cei mai multi din acesti "justitiari" sunt domni si domnisoare agramate, carora zilnic editorii le scot virgula dintre subiect si predicat, si care s-au pripasit in presa pentru ca pur si simplu nu i-ar fi angajat nimeni, din lipsa de orice calitati. Cat despre talent sau cultura, ce sa mai vorbim... Sunt chiar cativa pe care acestia i-au scos, cu siguranta dintr-un anonimat meritat, le-au dat o paine, cum se spune, iar acum nu le pot ierta faptul ca i-au ajutat. Sunt uluit cum tineri de douazeci de ani, ilustri stiristi, care au reusit in vasta lor cariera sa scrie mai mult decat au citit, fac analize asupra unor oameni care au insemnat, cu toate lucrurile care li se pot reprosa, chiar istoria presei post decembriste din Romania. Nici unul din acesti ilustri necunoscuti care ling colturile mesei politicienilor de provincie, si care nu pandesc decat un prilej de a se sfasia intre ei, nu a asteptat inainte de a sari la beregata, nici verdictul CNSAS - in cazul Sebastian, nici cel al judecatorilor - in cel al lui Liviu Man. S-au grabit sa loveasca, cu rautate in oameni cazuti. Iar a face asta este de-a dreptul dezonorant. Cel putin pentru �ziaristiii care in pauza dintre sedintele Consiliului Local gasesc timp, intre doua votci sa se creada "instante morale", uitand ca singura instanta morala este Dumnezeu. Iar daca L-au uitat si pe El, imi permit sa le reamintesc ca Dumnezeu ce Acela care intoarce roata vietii, uneori chiar cu susul in jos! Spre deosebire de fostii mei "colegi" din presa, eu nu vreau sa dau verdicte, nici sa-i "reabilitez" pe cei doi. Ceea ce au scris ei, ca jurnalisti, de-a lungul timpului, oricat ar vrea unii, in meschinaria lor, este chiar istoria construirii subtirii democratii originale din Romania. "Cand cainii de paza ai democratiei se transforma in hiene, atunci avem o problema!" spune Octavian Paler intr-un promo ce se reia zilnic pe un post de televiziune. Cred ca traim acum o astfel de vreme. Cred ca ar fi mai nimerit, in acest context ca termenul "post-tranzitie", sau cel de "post-aderare" sa fie inlocuit de cel care denumeste cel mai bine ceea ce se intampla de fapt acum in tara noastra, la toate nivelurile societatii. Acela de �vreme a hienelori.