Pe Varujan Vosganian l-am cunoscut la inceputul anilor '90, fiind colegi in CPUN. Experienta mea umana in ce-l priveste este absolut pozitiva. Politicos, aratand chiar eleganta fara distanta acesteia, a parut intotdeauna deschis in discutii si bine intentionat in intruniri civice sau in forul legislativ. Chiar mai tarziu, atunci cand l-am criticat public pentru ideile Uniunii Fortelor de Dreapta al carei lider era, a primit observatiile incercand sa se explice, nu sa le condamne. Spun cele mai de sus ca sa ma apropii de evenimentele care au transformat din nou Romania intr-o exceptie. Vosganian, propus sa devina membru al Comisiei Europene, a fost respins de presedintele CE. S-a invocat apartenenta sa la partidul liberal, ca s-ar afla pe "listele unui grup de interese", ba chiar identitatea armeana ce nu ar fi pe placul Turciei. Doua au fost insa obstacolele la care nici candidatul, nici Guvernul nu puteau raspunde. Presa straina a vorbit deja despre colaborarea lui Varujan Vosganian la revista Rost, trecuta in categoria publicatiilor extremiste. Chiar fara aceasta, programul politic pe care il asumase deputatul liberal ca lider al Uniunii Fortelor de Dreapta il facea extrem de vulnerabil, si nu doar "in fata socialistilor europeni", cum s-a spus. Europa, eminamente regionalista, nu poate accepta un comisar care ceruse candva trimiterea in inchisoare a intelectualilor promotori ai devolutiei. Sa ne gandim cum ar fi explicat Vosganian la Bruxelles urmatoarele enunturi din Mesajul politic al Uniunii Fortelor de Dreapta: "Nu este normal ca politistul roman sa aiba cea mai complicata procedura de utilizare a armei de foc, doar pentru ca cineva din afara sa nu considere Romania un stat politienesc. Nu este normal ca reprezentantii altei minoritati, acum aflate la guvernare, sa afirme si sa intreprinda lucruri grave impotriva Romaniei fara ca statul roman sa reactioneze ... Este anormal ca pedeapsa cu moartea sa fie abrogata in Romania doar fiindca asa ne-au solicitat organismele internationale. Este anormal ca romanii sa treaca peste umilinta obtinerii unei vize pentru Europa, doar pentru ca de 10 ani ni se pun in spate faptele unor membri ai unei minoritati din Romania". Buttiglione a fost considerat incompatibil cu statutul de comisar pentru sustineri infinit mai blande. Indiferent cat de mult mai crede astazi Vosganian in ideile pentru care milita acum sase ani, la nivel european o astfel de mostenire se plateste. A doua problema reala a lui Vosganian este alegatia privind recrutarea sa de catre Directia de Informatii Externe la inceputul anilor '80. Contextul ofera maximum de credibilitate celui care a lansat "bomba". Ar fi cu totul ilogic ca Liviu Turcu, dupa ce a pregatit pentru Est generatii de diplomati americani, dupa ce a scris texte substantiale despre mostenirea Securitatii, sa se joace cu astfel de afirmatii. Institutiile sunt obligate sa ia in serios afirmatia lui Liviu Turcu, indiferent ce spun alte surse. Premierul sustine insa ca serviciile au negat orice apartenenta a lui Vosganian la DIE, seful statului confirma. Decizia CSAT nr. 117 obliga SIE sa predea documentele fostei Securitati la CNSAS, iar la Consiliu nu exista vreun dosar. Ramane, spune Liviu Turcu, ca si SIE sa aplice decizia, exceptand "singura situatie salvatoare: aceea pentru cazul in care Varujan Vosganian, dupa decembrie 1989, intrand in colaborare activa cu SIE (...), este protejat de lege pe domeniul deconspirarii...". Chiar daca Vosganian ar avea astazi o colaborare activa cu SIE, acest tip de informatie trebuia sa ajunga la persoanele de decizie, la Tariceanu si la seful statului, inaintea numirii lui. O permite legea securitatii nationale (art. 11), dar mai ales, rezulta inerent din logica legii fundamentale care stabileste ca Romania nu este condusa de serviciile care se ocupa cu securitatea, ci de institutiile care servesc mecanismul democratic. Cum sa permiti SIE sa cenzureze Guvernul? A acorda serviciilor de informatii posibilitatea sa-l scoata pe cineva de sub controlul public prin numirea sa ca ofiter acoperit duce la consecinte extreme. O instanta ar putea condamna un om inocent in scopul protejarii ofiterului conspirat, o organizatie privata ar putea fi distrusa din acelasi motiv, si ce sa mai vorbim de incalcarea ierarhiei institutionale in stat. Situatia ar fi inacceptabila in orice democratie, dar arata cu atat mai grava cand ofiterii acoperiti au slujit unui sistem criminal. Iata de ce, "cazul Vosganian" ridica o problema dramatica de functionare politica. Societatea romaneasca are dreptul sa stie daca Vosganian a fost recrutat de catre DIE, iar statul roman are obligatia sa descopere care au fost motivatiile lui Liviu Turcu, daca acesta, cumva, a dezinformat.