Cristian UNTEANU 

Cred ca este o intrebare de bun-simt si, ca atare, merita un raspuns in extenso. In primul rand, cat de "al nostru" este acest comisar european? Detine cetatenie romana, a fost propus de Romania pentru a detine locul care-i revine de drept ca stat membru, incepand cu 1 ianuarie 2007. Atata tot. Nimic mai mult, caci, din momentul in care persoana candidatului roman va fi aprobata de Parlamentul European unde va avea parte de o audiere extrem de serioasa si amanuntita, el inceteaza sa reprezinte interesele Romaniei. Comisarul european intra intr-o noua zona de lucru, cea a intereselor europene, transnationale. Si, nu de putine ori, pus in situatia sa isi dea acordul pentru masuri care, in mod direct sau indirect, ar putea sa defavorizeze interese imediate chiar din tara sa de origine. Cum anume? Prin dubla sa functionalitate. Evident, in primul rand, este raspunzator de portofoliul care i se atribuie. Odata cu acesta, insa, in subordinea sa imediata vine o intreaga directie generala formata din tehnicieni supra-specializati in domeniul respectiv. Cei care lucreaza la elaborarea tuturor documentelor, directivelor, planurilor de masuri si proiectelor de legislatie care mai apoi sunt supuse aprobarii comisarului. El are grija ca textele respective sa corespunda celor doua criterii majore: sa fie conforme sau in linia politica generala promovata de ansamblul Comisiei Europene si sa nu intre in curs direct de coliziune cu orientarile date de Parlamentul European. In al doilea rand, comisarul european vegheaza ca tot ceea ce elaboreaza specialistii din Directia Generala din subordine sa fie in acord si cu principiile sale de politica in domeniu, cu platforma pe care a expus-o in linii generale si a argumentat-o in timpul audierii la Parlamentul European. Si sa se integreze in programul de lucru al Comisiei Barroso. Pentru acest prim nivel, este esential ca personajul in cauza sa fie un bun manager de sistem si un foarte bun comunicator politic, caci acestea doua sunt argumentele care pot convinge grupurile de interese adeseori extrem de divergente implicate in jocurile politice de la Bruxelles. Nu trebuie uitat nici o clipa ca, oricare ar fi domeniul acordat comisarului european, propunerile sale legislative, odata validate si asumate de ansamblul Comisiei Europene, devin cadru de reglementare la nivel european, influentand activitatea a mii sau zeci de mii de companii, implicand interese economice uriase. In plus, orice asemenea propunere legislativa este discutata in cele mai mici amanunte in Parlamentul European unde se confrunta, adeseori foarte acerb, interesele marilor grupuri politice. Comisarul este cel care, in final, este chemat sa-si sustina initiativa si de argumentele sale, in dezbaterea oficiala sau pe culoarele puterii, depinde cel mai adesea votul final al euro-parlamentarilor. Dar mai exista un al doilea nivel. Cel putin la fel de important. Comisarul European este membru de drept in Colegiul Comisarilor, acolo unde se ia decizia finala asupra tuturor proiectelor legislative propuse de fiecare comisar in parte. Drept care, fiecare dintre comisari primeste, inainte de sedinta, textul fiecarei directive. Pe care Colegiul trebuie s-o aprobe prin consens. Aici intervine, de fapt, imensa putere reala pe care o detine un comisar european. Votul sau se exercita, direct, asupra tuturor sectoarelor de activitate acoperite de activitatea Comisiei Europene, iar un veto din partea sa "pica" intregul text. In plus, in faza finala a elaborarii textului respectiv, orice comisar european este consultat pentru a se sti care sunt, din punctul sau de vedere, problemele care nu au fost atinse sau care ar fi propunerile de imbunatatire. Practic, intr-o lume a mondializarii si interdependentei, nu exista nici un domeniu de activitate care sa nu fie legat in formulele cele mai diverse de celelalte sisteme active de pe piata. Acestea sunt atributiile, acestea sunt prerogativele. Dar, in acelasi timp, acestea sunt si zonele din care pot veni sau se pot crea vulnerabilitati. Echipa personala a comisarului este esentiala din doua motive. Ambele tehnice. Pe de o parte, calitatea personalului afectat directiei sale generale determina in mod decisiv calitatea documentelor si analizelor care vor fi produse de comisar. Pe de alta parte, cabinetul sau are rolul de a-i facilita integrarea, extrem de laborioasa si specializata, in sistemul administrativ extrem de complicat si urias in dimensiuni al Comisiei, Parlamentului si Consiliului. In fine, este esential sprijinul grupului politic care-l sustine, in cazul nostru al liberal-democratilor. Care sa-i poata tese, corect si la timp, reteaua de sustinere de care comisarul va avea foarte mare nevoie in Parlamentul European. Deocamdata, peste destul de putin timp, urmeaza audierile, faza esentiala a procesului si etapa care, asa cum s-a vazut, nu reprezinta deloc o simpla formalitate tehnica. Ceea ce este sigur e ca, din acest moment, atentia se va concentra pe fiecare declaratie publica a celor doi nominalizati, candidatul roman si cel bulgar. Pentru simplul motiv ca, de acum, au devenit personalitati europene, cu un grad de vizibilitate si de expunere pe masura. Deci, mare, foarte mare atentie!