O revolta amara incearca sa ia de gulerul adevarului circoteca CNSAS, care a prezentat cel mai tragicomic numar al ei de pana acum, Securisti buni, Securisti rai, prima parte si direct razbunarea pe cetateanul roman perplexat. Actorii CNSAS se ascund dupa manusile albe glace ca niste victime mai mult sau mai putin inocente, un fel de ucigasi fara simbrie, a unei minime farame de bun simt. Cineva care a fost securist sub acoperire, incearca deloc convingator sa ne spuna CNSAS, nu a facut politie politica! Ca si cum Securitatea ar fi fost imaculata conceptiune de sub pulpana careia ieseau numai ingeri si agenti de bune maniere si purtare. Pentru securistii de ieri si de astazi, istoria si destinele frante ori multilate ale milioanelor de romani sub ocupatia comunista nu exista decat ca o norma istorica ce nu mai poate produce efecte asupra constiintei, a moralei, a spatiului public. Intre 1986 si 1989, cand eram licean, tocmai mi-a reamintit mama dupa stirile cu Securistii buni, Securistii rai de la televizor, cineva sub acoperire incercase sa ma racoleze pentru a obtine "noutati despre colegi si profesori, despre cenaclul literar si grupul de teatru". I-am relatat atunci mamei mele ca ma intalnisem cu cineva, in civil, care dorea "sa colaboram", "sa ne imprietenim". Am primit un sfat, pe care, dupa 1989, l-am folosit si cand alti ofiteri civili, sub acoperire sau nu, incercasera sa-mi castige colaborarea: am spus ca sunt poet si ca nu-mi pot tine gura pentru nu stiu ce secrete, ca sunt un om ce isi poate servi mai bine patria de unul singur facand, de la Lucian Blaga citire, un lucru dus pana la capat! Sinceritatea mea a fost brutala, socanta si, imi place sa cred, extrem de convingatoare de vreme ce personajul misterios a disparut pe scarile liceului in care intrase pentru a cunoaste un "elev special". Mircea Cosea si Serban Mihailescu, cu acoperire sau nu, cu masca sau fara masca, puteau fi unul dintre miile de ofiteri care incercau sa atraga de o anumita parte a menghinei de constiinte care a fost fara tagada Securitatea tineri ca mine ori ca altii care, din motive si justificari doar de ei stiute, au spus pas ori au incercat sa pluteasca pe biografiile subiective ori reale ale compatriotilor lor. Mircea Cosea si Serban Mihailescu au avut sefi precum Ilie Merce sau generalul Plesita si au facut parte cu totii dintr-un mecanism ce avea ca prima si fundamentala misiune politia politica, adica arestarea gandirii libere si a tot ceea ce se manifesta in afara actiunilor si realizarilor oligarhiei Partidului Comunist Roman. Mircea Cosea si Serban Mihailescu au facut parte dintr-un sistem cu simbrie ce ucidea pana si visele de a fi liberi. Mircea Cosea si Serban Mihailescu au fost pe val si atunci, si acum. I-a ajutat sa reuseasca Securitatea! O Securitate care nu isi devoreaza public fiii, ci doar in conclavuri politice si "comunitati de informatii". A crea false categorii maniheiste, bunii si raii Securitatii, intr-un sistem ce a fost, cu justificari nuantate sau patetice, eminamente impotriva libertatii de constiinta, de expresie si de exprimare, un sistem care stia deloc dureros ce-i suta de obedienta si delatiune, mi se pare o conjuratie in care, trecuti prin ciur si darmon, cu totii sa ne putem justifica micile ticalosii de azi pe maine. O strategica si perfida conjuratie pentru a putea, astfel, explica o tragedie nationala, comunismul a fost tinut in viata in primul rand de forta opresiva a Securitatii!, tragedie ce nu a fost infaptuita de fiecare dintre noi, ci de o categorie, oficiala, acoperita sau colaboratoare, ce a avut, in felul ei, avantaje si atribuiri speciale. O dezbatere despre acest subiect cu tinerii ce au mai apucat ultimii ani, cei mai nenorociti, ai epocii Nicolae Ceausescu si cu cei care s-au nascut in Libertate ar putea da o noua perspectiva asupra acestei cestiuni morale din trecut in spre viitor! Pana la urma, cu opinteli ori false entuziasme, dezbaterea aceasta va putea sa ne descotoroseasca de monstrii trecutului si de fantasmele negre si oligarhice ale prezentului!