11 septembrie 2006, seara. Ma aflu pe iahtul prezidential Sequoia. Pentru standardele de azi, confortul oferit este modest, dar vasul reprezinta o piesa foarte cautata a istoriei americane. A servit sub opt presedinti. Harding l-a folosit in artileria sa din timpul prohibitiei; presedintele Truman si generalul Eisenhower au planuit aici detaliile debarcarii in Normandia; Lindon Johnson si-a lansat de aici campania pentru drepturile civile; Truman a luat aici hotararea folosirii armei nucleare la Hiroshima; tot la bordul iahtului, peste aproximativ trei decenii, imparatul Hirohito si sotia faceau o croaziera pe Potomac in compania cuplului Gerald si Betty Ford. Richard Nixon si Leonid Brejnev au discutat aici detaliile tratatului SALT; George W. Bush (41) a conferit cu premierul Li Peng. Aici a hotarat Nixon sa demisioneze si tot aici J.F.Kennedy a tinut sedintele strategice in timpul crizei rachetelor sovietice amplasate in Cuba si si-a sarbatorit cea de a 46-a (si ultima) zi de nastere. Nu tot ce s-a petrecut la bordul lui Sequoia a fost poker politic. Harry Truman, de pilda, a agresat violent masa la care a pierdut intr-o seara mai toate poturile unei lungi partide de poker obisnuit. Lui Winston Churchill i-a placut totul, in afara inconfortabilelor (pentru el) scaune de lemn de pe punte. Una din cabine pastreaza inca multe din cartile si revistele din colectia personala a presedintelui F.D. Roosevelt. Salile de dus sunt asa de stramte, incat e greu sa ti-i imaginezi pe masivii Churchill si Brejnev ocoliti de accese de claustrofobie. Grupul din aceasta seara este compus, aproape in parti egale, din democrati si republicani. Atmosfera este atat de destinsa, incat e greu sa crezi ca e vorba despre aceiasi competitori politici care se infrunta, de ani si ani, pe o arena extrem de incrancenata. Desi se mai fac glume rautacioase, desi se mai scapa o referire la o situatie ori alta stanjenitoare fie pentru democrati, fie pentru republicani, exista o concordie, o civilitate a gestului si vorbei greu de imaginat prin alte locuri. Se implinesc aproape doua decenii, de cand acest grup de oameni cu vederi politice diferite colaboreaza la un proiect care tempereaza diferentele de perspectiva dintre ei si aduce in prim plan un concept comun, benefic pentru foarte multe milioane de oameni. Washingtonul a ramas undeva in urma. Luminile malului palpaie linistit. Nu mai simti vibratia tensiunii permanente a capitalei politice. E un soi de irealitate. Slabesc nodul cravatei. Ma uit in valurile domoale ale Potomacului si imi amintesc seara de 11 septembrie 2001, nauceala din timpul diminetii si nesiguranta ce s-a instalat, pas cu pas, in viata noastra dupa acea zi de neimaginat inainte pentru americani. Incerc sa nu ma gandesc la ce poate aduce ziua de maine. Vreau sa profit de aceste momente de tihna. Cineva ma intreaba "Oare ce se canta in seara asta la Kennedy Center?". "In care din sali?", intreb cu o pedanterie stupida. "Pe terasa." Evident "pe terasa", locul cel mai iubit. Surprind o discutie despre Lanny J. Davis. Incep sa fiu interesat, caci, de cateva luni, am pe birou un exemplar al cartii fostului Consilier juridic special al presedintelui Clinton - Truth to Tell. Intre 1996 si 1998, functia lui Davis a fost cea de "spinmeister" - adica, omul caruia ii revine complicata datorie de a rasuci datele unei situatii nefavorabile pana la dezamorsarea ei. In cazul Monica Lewinsky, operatia nu a reusit, caci nimeni nu a tinut cont de regulile stabilite de spinmeister - "spune adevarul cat mai repede cu putinta; spune cat mai mult adevar; spune-o singur, nu lasa pe altii sa o faca". E aproape noua seara. De data aceasta, o seara de octombrie. Sunt inca la birou. Astept un telefon dintr-un colt departat al lumii, ravasit de ura si razboaie. Recitesc cateva pagini din cartea lui Davis. Ma uit pe Internet la revista presei din Romania. Minciunile lumii politice sunt concurate de minciunile societatii civile. "Cainele de paza" trece prin momente nefaste: de la colaborari cu Securitatea, la false doctorate. Crizele sunt din ce in ce mai prost administrate de ambele parti. Ma gandesc daca n-ar prinde bine traducerea cartii lui Davis. Lectia e simpla: poti sa o "intorci ca la Ploiesti", cand e vorba de un adevar. Cand e vorba de o minciuna, lucrurile se complica. Candva, iahtul prezidential a fost proprietatea presedintelui lui Sequoia Oil Company din Texas, dar Sequoia este si numele copacului urias care poate trai patru mii de ani.