Nu am inteles niciodata de ce romanii au privit, mai intotdeauna, cu ironica superioritate pe vecinii nostri din sudul Dunarii: fratii nostri bulgari. De unde pana unde, aceasta perceptie defaimatoare si minimalizatoare vizavi de un neam cu care, cum, necum, ne-am inteles bine si am trecut prin multe necazuri, impreuna? "Ei" traind printre noi - destui bulgari s-au pripasit printre romani, "noi" amestecandu-ne printre ei, nu putini romani si aromani au trait si vietuiesc si azi printre harnicii si gospodarii bulgari. Ca or fi prin Cadrilater sau zona Vidinului, ca ar fi risipiti pe Sumen, Haskovo, Plovdiv si Varna sau prin rasucelile Dunarii, ca sa treaca fluviul "comitagiii" si sa se scrie noi pagini de istorie. De ce s-a ajuns la formule denigratoare, de la "zarzavagii", cu care-i etichetam cand nu ne ies ploile la fotbal, pana la jignitoarea formula "bulgaroi cu ceafa groasa", cu care i-a stampilat, nedrept, poetul nostru national, ajuns pe un nedrept loc trei in topul romanilor de vaza, nu prea stim. Sau ne facem ca nu intelegem. Chiar si asa, lasand la o parte trecutul, ar trebui sa-i pretuim pe vecinii si prietenii nostri bulgari, cu care am impartasit nu doar programele TV, tigarile BT si minunate borcane de zacusca, dar si importante file de istorie. Si alaturi de care vom intra, impreuna, in Uniunea Europeana. Bulgarii au avut si au valorile lor, chiar daca tot atat de putin cunoscute sau recunoscute, ca si ale noastre. Si aici ne potrivim, impartasind similar si inadecvat, o rea perceptie si falsa reputatie asupra Balcanilor. Insa, daca un ganditor de talia lui Castoriadis este apreciat mai mult la Paris este si vina noastra. Andr� Malraux spunea pe undeva ca bulgarii au si ei "Gioconda lor", ramane doar s-o descoperim. Intr-o incercare de a demonta cliseele si prejudecatile cu care operam/ judecam/etichetam pe bulgari. Asa cum sunt tratati cu "ghiotura" in vest si nenuantat aiurea, "balcanicii", chiar daca au oferit lumii pe Platon si Aristotel, pe Kadare si Enescu, pe Danilo Kis si Milorad Pavici sau recentul nobelizat Orhan Pamuk. Fara o mai cumpanita judecata asupra "butoiului cu pulbere "vom mistifica mereu o corecta viziune asupra "balcanicilor". Bulgarilor, despre ei era vorba. Daca noi am oferit Europei/lumii pe Cioran &Eliade& Ionesco si bulgarii se pot umfla in pene cu Julia Kristeva si Tzvetan Todorov. Daca Hagi a cucerit Europa, nici Stoicikov "al lor" nu a fost mai prejos. Chiar daca i-a iritat pe jurnalistii romani cu orgoliul lui inflamat. Un nume ca Brancusi a facut ocolul lumii. Dar nu mai putin cunoscut si pretuit este si artistul bulgar, stabilit astazi la New York, mult mediatizatul Hristo - Tanev, la origine-izvor, candva... Cel care a impachetat spectaculos Pont Neuf si Reichstag-ul berlinez, inainte de a se produce cu proiectul "The Gates" ("Portile") in Central Park-ul newyorkez, mobilandu-l si colorandu-l cu miile de porti plantate pe aleile lui. Cumva imediat dupa retrospectiva Brancusi de la "Guggenheim Museum". Brancusi si Hristo, "bulgarul", sunt astazi dintre gloriile artistice ale lumii. Exemplele se pot inmulti si multiplica. Sigur ca "Malko Parij" a fost un mit pentru multi balcanici, greci, bulgari sau sarbi. Ca si farmecul si felul prietenos/ primitor/ospitalier de a fi al romanilor, care i-au atras de atatea ori pe gospodarii sau revolutionarii "zarzavagii". Care, la randul lor, ne-au raspuns cu aceeasi moneda, taxandu-ne cu un jignitor "mamaligari". Dar poate ca aceste rabufniri ale orgoliilor nationale vor fi date uitarii, daca Uniunea Europeana ne va absorbi printr-o democratica fratietate. Iar Basescu si Parvanov se vor amuza, alaturi de copiii nostri, care se vor exersa in limba engleza pe tastele computerelor, inlocuind "Sumnii Maritza" si "M-a facut mama oltean" cu "All You Need is Love" al euroBeatles-ilor. La o masa cu "mizilicuri", sarmale, "ghiuveci" si "mesena skara" si, evident, whisky scotian, produs sub licenta la Giurgiu si Ruse, in loc de "tuica" si "rakki": "Hai noroc!" si "Na zdrave!" brothers! P.S. Sorin Antohi este un reprezentant de frunte al intelighentiei romanesti. Declaratiile sale, de dupa aflarea situarii sale academice neadecvate la realitate, sunt socante. Prin jemanfisismul lor si printr-un de neinteles si de neacceptat cinism. Cumva. De parca tot noi am fi vinovati cu ceva. O sa revina in spatiul public, o sa-si duca la capat proiectele u.s.w. Ni se pare extrem de grav faptul ca Sorin Antohi nu realizeaza gravitatea gestului comis. Daca avem pretentii de la altii, de ce nu am avea si de la noi insine, ce ar fi asa de complicat? Ceva este tulbure in invatamantul romanesc, daca s-a ajuns aici! Cu aceasta ocazie ne-am amintit ca posedam si noi o licenta in istorie, pe numele unui absolvent, care a "preluat", ad literam si ad integrum, tot ce am publicat prin reviste despre DOSAR 1915. Si apoi a editat teza de licenta si in volum. Asa a si iesit la iveala matrapazlacul. "Istoricul" este bine merci, iar profesorul indrumator a ajuns director ICR la Istanbul. Ins Allah, aferim! Balcanici au ba, succesul si notorietatea unei cariere pot strica uneori ce este mai valoros in noi insine: propria constiinta.