Televiziunea publica a zbarcit-o la finalul campaniei "Mari Romani", nedreptatindu-l flagrant pe "candidatul" Ion Antonescu. Acesta a reusit, totusi, sa se claseze pe locul sase intr-un top zece dominat detasat de Stefan cel Mare. Punctajele si ierarhiile nu sunt, desigur, prea importante intr-un proiect al carui principal merit a fost acela de a aduce in actualitate personaje condamnate de regula la praful cartilor de istorie. E bine ca, in ultimele luni, romanii au vorbit si despre Carol I, Cuza sau Eminescu, nu numai despre Becali, Mutu, Iri si Moni. Chiar si lipsa criteriilor de nominalizare a fost benefica, fortandu-i pe participanti sa-si defineasca singuri reperele, sa hotarasca ce calitati si ce merite apreciaza mai mult, ce valori considera emblematice. Experimentul nu si-a propus rigoare sociologica, ci sa genereze dezbateri. Si a reusit. A reusit, din pacate, si sa le confirme multora senzatia ca istoria are inca zone si personaje "tabu". Modul in care a fost prezentat "cazul" Ion Antonescu este o adevarata rusine pentru TVR. Maresalul a fost singurul "finalist" care, in loc de un sustinator, a avut un acuzator - cam pe modelul procesului lui Ceausescu. Toti ceilalti au beneficiat de cate un documentar elogios si de o pledoarie entuziasta din partea unei personalitati a vietii publice. "Avocatul" lui Antonescu, istoricul Adrian Cioroianu, si-a asumat, insa, rolul de procuror. Si-a desfiintat "clientul" inca din filmul de prezentare - menit nu sa castige simpatie pentru maresal, ci mai degraba sa-i culpabilizeze pe cei care il votasera deja. Daca, in cazul celorlalti finalisti, zonele mai intunecate din biografie au fost cel mult mentionate fugar, "cazul" Antonescu a fost disecat aproape exclusiv din perspectiva politicilor rasiale din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Un subiect pe cat de controversat pe atat de complex, care ar fi meritat o abordare mai nuantata si mai putin patimasa. Nici vorba de asa ceva. Chiar daca a pomenit, in treacat, ca evreii din Principate au avut o soarta mai buna decat cei din tarile vecine, Adrian Cioroianu a insistat mai ales asupra persecutiilor din Basarabia si Bucovina de Nord. Contextul istoric a fost cu obstinatie omis. Expediata in cateva cuvinte, amenintarea bolsevica apare drept un detaliu minor, nicidecum principalul factor motivant al deciziilor maresalului. Chiar si incontestabilele calitati ale acestuia - austeritatea, demnitatea, simtul onoarei si al datoriei - au fost trecute in revista intr-o nota de zeflemea circumspecta. La final, se desprindea portretul unui dictator bizar, antisemit sangeros, dezastruos ca politician si "mediocru" ca militar. O fi fost el patriot, dar n-a fost om - cam asa si-a incheiat Adrian Cioroianu expozeul "pro"-Antonescu. Este, desigur, si acesta un punct de vedere si Adrian Cioroianu are dreptul la opiniile (si antipatiile) sale. Nu inteleg, insa, de ce a acceptat un rol care nu i se potrivea. Nimeni nu il putea obliga sa pledeze pentru o cauza in care nu crede. Si mai greu imi este sa inteleg de ce televiziunea nationala l-a ales pe el ca "avocat" al lui Ion Antonescu. Fiindca Cioroianu nu si-a ascuns optiunile. A declarat de la inceput ca il considera "cel mai mare roman" pe Carol I. Alegerea sa este corecta, a TVR-ului nu. Este ca si cand sustinator al lui Eminescu ar fi fost desemnat un fan al lui Stefan cel Mare. Chiar nu se gasea nici un VIP care sa creada cu adevarat in meritele lui Antonescu? Ba da. De pe site-ul postului public de televiziune am aflat ca regizorul Sergiu Nicolaescu s-a pronuntat in favoarea Maresalului, "pentru sacrificiile pe care le-a facut". Sunt sigura ca s-ar mai fi gasit si altii, si nu neaparat din zona "Romaniei Mari". Atunci de ce a fost nevoie de un "avocat din oficiu"? De ce Adrian Cioroianu a fost singurul dintre cei zece "sustinatori" ai finalistilor care, potrivit site-ului TVR, nu a votat cu "candidatul" sau? De ce, in loc de pledoarie, ni s-a servit un rechizitoriu? Nu, nu cred ca "umbrele" din biografia lui Antonescu ar fi trebuit trecute sub tacere, sau minimalizate. Cred, insa, ca in orice proces este obligatorie prezenta unui avocat de buna credinta. Altfel totul se transforma intr-o mascarada penibila, cu iz stalinist. TVR l-a pus din nou pe Antonescu in banca acuzatilor, aplicandu-i alte reguli decat celorlalti finalisti. Procedand asa, s-a umplut de ridicol. Si, in loc sa demoleze "mitul" maresalului, risca sa-l sporeasca.