Dorin TUDORAN 

Cine nu a salvat pana acum Romania? De la "Monarhia salveaza Romania!" (trecand prin andonianul "Fir-ai al dracu', Majestate!") la "Francofonia salveaza Romania!", fronturile salvarii (inter)nationale s-au bulucit la portile disperarii noastre. Ofertele s-au calcat pe picioare atat de apasat, incat ce nu a trecut dincolo de usa realitatii au fost tocmai solutiile. Multi din cei aflati la putere dupa 1989 au operat pe principiul "Mai bine furi azi un bou, decat maine un ou!" Cand a fost vorba de reforme, au mers pe deviza "Nu face azi, ce poti lasa pe maine, chiar pe poimaine!" Guvernarile postcomuniste se impart, pretutindeni, in doua categorii. Guvernari care au facut reforme pentru ca au crezut in necesitatea lor si guvernari care au facut reforme pentru ca nu le mai puteau evita. In cazul celei de a doua categorii, a contat mai mult presiunea externa decat cea interna. Traian Basescu apartine ambelor categorii, si nu doar pentru ca a fost prezent in mai toate guvernarile postdecembriste. Chiar si atunci cand nu e, pare a fi un reformist, in comparatie cu sedentarismul politico-administrativ al altora. Este, in aceeasi masura, activ si reactiv. Ce nu poate este sa inter-actioneze. Mai ales cu aliatii politici. Nici nu prea are. Cu dusmanii ii reuseste mai bine. Este activ, cand compasul interior ii indica Nordul, chiar pe o ceata politica deasa de taiat cu laserul. Este reactiv, cand realizeaza ca a ratat o sansa. Daca premierul nu ar fi avut ideea infiintarii institutului dlui Marius Oprea, presedintele nu ar fi decis infiintarea comisiei conduse de dl Vladimir Tismaneanu. A lucrat si presiunea interna. Daca un lucru ori altul ii va reusi, in final nu mai conta motivele pentru care dl Basescu a fost locomotiva unui efort. Acolo unde va rata, suspiciunile se vor inmulti, chiar daca motivele pentru care a declansat un efort erau cat se poate de intemeiate. E, de altfel, soarta oricarui om politic. Dar ea pare mai pregnanta in cazul unei personalitati de tip Basescu. Nu se stinsese inca mahmureala de dupa sarbatorirea victoriei in alegerile prezidentiale, cand dl Basescu a inceput sa-si asedieze partenerii de coalitie guvernamentala. E un politician care nu se multumeste cu o felie, oricat de mare ar fi ea. Totul sau nimic! Cand miza este imensa, stie sa dea impresia ca lasa de la el, pentru a-si spori sansele de a castiga potul. Cine a "salvat" Romania este inepuizabilul tehnocrat. Nu a existat guvernare postdecembrista care sa nu fi promis romanilor garnituri de tehnocrati care vor rezolva problemele. Desi echipa condusa de dl Emil Constantinescu chiar a injectat in administratie multi din cei 15.000 de specialisti promisi, cum lucrurile nu au sfarsit prea bine, a prevalat vorba lui Dinescu despre armata de tehnocrati ai Conventiei. Cam asa: "Cei cinsprezece mii sunt doi - Victor si Ciorbea." In desemnarea sefilor SRI si SIE, dl Basescu a jucat in forta cartea tehnocratiei -"profesionalism si echidistanta politica". Gluma anului! Daca in urma unor cursuri intensive in Occident, un jurnalist mediocru a devenit egalul spionului Graham Green, ramane de vazut. Deocamdata, dl Saftoiu e de acord cu spionarea ziaristilor. Deci, vorbeste mai mult ca director al SRI, decat ca director al SIE. Si asta spune multe. In cazul dlui George Maior, cartea pe care a jucat-o dl Basescu e doar partial descifrata corect. E greu de cantarit ce a dorit mai mult - sa loveasca in liberali sau sa-si multiplice sansele de a-l trece pe Claudiu Saftoiu? Pasienta i-a iesit. Pariul presedintelui a fost Saftoiu, nu Maior, cum pariul major al dlui Basescu a fost si ramane PSD, nu PNL. Liberalii raman doar diversiunea, invaluirea. Pretextul si contextul. Traian Basescu nu este un presedinte de politica externa, ci unul de politica interna. Avand deja "Romania profunda" in buzunar, lingaul personal in pusculita spionajului extern si finul de cununie al generalului Ion Talpes la SRI, dl Basescu confirma ca este cel mai abil politician roman al clipei. Petre Roman comisar european ar fi bomboana pusa pe coliva liberalilor. Presedintele nu trebuie banuit de vreo "solutie imorala". Ea e practicata mereu de ceilalti. Tot asa, tehnocratita e o pancreatita ce ii loveste doar pe altii. Si-apoi, sa fim drepti: doar un nebun numeste in fruntea serviciilor secrete o trestie ganditoare. Dl Basescu e doar curajos. Maximum - imprudent. Tehnocratul dlui Basescu este omul nascut in pozitie de drepti, cu "Saru-mana" pe o buza si "Sa traiti!" - pe cealalta.