Exista in sufletul romanului, alaturi de multe trasaturi pozitive, o componenta ciudata, care face sa se observe in viata poporului acesta o anume inadecvare. Cu siguranta ca daca suntem asa cum aratam azi noi "simpli cetateni", alaturi de cei din clasa politica, asta se datoreaza anilor in care am trait cel mai absurd comunism, care ne-a facut cadou un fel de a gandi indirect, care dadea chiar garantia supravietuirii comode. Nu e un secret ca s-au perpetuat in viata politica pana in ziua de azi actele si vorbele prin "ricoseu", contextele ambigue, oglindite, reflectate si nu proprii. Poate ca si de asta nu mai suntem, decat in mica masura, in stare sa exprimam si sa avem incredere totala in propriile trairi sau sentimente; chiar daca vorbim despre tineri, cei de la care ne-am obisnuit sa spunem ca sunt purtatorii sperantelor noastre. Revenind la trasatura despre care spuneam, si care ca multe alte "cestiuni romanesti" care trebuiau sa poarte un nume ce pana la urma nu s-a gasit, face ca aceasta sa fie, desi ne-numita expres, parte din caracterul national. Este vorba despre placerea de a savura un scandal. Nu e vorba, multi dintre politicienii nostri se pricep bine si chiar traiesc prin generarea de scandaluri, dar nu despre asta ne-am propus sa vorbim acum. Cam aceasta a fost atmosfera in care doua din partidele aflate la guvernare - Partidul Democrat si cel Liberal -, au poposit in weekend-ul acesta la Cluj. Carduri de jurnalisti, gramezi ordonate de mai mici sau mai mari politicieni, si grupuri razlete de societari civili au asteptat cu emotie si voluptate iminente luari de pozitie incendiare, declaratii de razboi, si, unii, chiar "sange pe pereti". Nu a fost sa fie asa. Gazdele Clujului, primarul PD d-l Emil Boc si presedintele Consiliului Judetean, liberalul Marius Nicoara, amandoi apropiati ai mai marilor propriilor partide - Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu au aratat Guvernului Romaniei, prezent in mare parte in oras, un Cluj in plina modernizare, dupa bataia de joc a unui Funar uitat, parca peste noapte si trimis in negura istoriei recente. Si, fara indoiala ca toata aceasta adunare a consfintit - spre disperarea unora - faptul ca rolul Clujului in politica mare devine din ce in ce mai important, dupa ani si ani in care "capitala Ardealului" nu a insemnat pentru diriguitorii de la Bucuresti doar un alt "oras din provincie". E clar ca oamenii s-au schimbat, ca politica s-a schimbat, ceea ce nu e putin lucru. Am putut vedea la Cluj un exercitiu politic de normalitate, daca putem sa-l numim asa. Ministri plimbandu-se pe strazi fara garzi de corp, printre cetatenii care nu pareau foarte emotionati ca pot respira, pentru o zi, acelasi aer cu manuitorii destinelor neamului, un prim-ministru relaxat si elegant, chiar si in tinuta "casual", un presedinte al Partidului Democrat zambitor si politicos. Nici o tusa de rautate, nici o enervare, nici un cuvant greu, deci nimic important pentru cei care asteptau scandaluri. E foarte adevarat ca pentru a-i vedea caracterul unui om, trebuie sa-i dai acestuia putere. Dar nu-i mai putin adevarat ca acest caracter poate, de cele mai multe ori, sa fie influentat de personaje care induc, uneori prin simpla lor prezenta, violenta, atat cea de limbaj, cat si cea comportamentala. La Cluj, nepotentate, aceste accente s-au pierdut in derizoriu, pana la a nu se vedea deloc. Astfel ca d-l Tariceanu si d-l Boc, principalii protagonisti ai acestui weekend politic, au putut sa constate ca sunt suficient de barbati (politici) sa poata ciocni un pahar impreuna alaturi de ministrii din aceste doua partide. Si probabil ca cei doi, dar si altii din suitele lor, s-or fi intrebat, cel putin pentru o secunda, "ce inseamna sa fii barbat?". Iar daca lucrurile s-au desfasurat intr-un fel onorant e desigur pentru ca au inteles in mare parte ceea ce d-l Tariceanu pare sa fi inteles mai demult (fapt care i-a adus nenumarate critici). Anume ca a fi barbat tine de o anumita forma a "patologiei cunoasterii de sine". Ca poti fi barbat (politic) fara a-ti arata public muschii, fara a fi vulgar, ca politica, dar si barbatia pot fi elegante, rafinate si cu bun simt. Iar daca un politician se incapataneaza sa creada ca demnitatea politica cu care a fost investit a venit ca o confirmare legitima a valorii lui, atunci primul lucru care nu trebuie sa-l uite este sa se fereasca de ceea ce se intampla de obicei: ca demnitatea obtinuta sa nu devoaleze - asa cum bine spune un filosof -, functionalitatea unui straveziu puseu paranoid, var bun al caracterului sistematic propriu delirului de omnipotenta". Oricum, trebuie remarcat - poate spre nemultumirea celor care asteapta intotdeauna un "anume gen de senzational" - ca la Cluj chiar si Guvernul Romaniei arata, parca, altfel...