Octavian HOANDRA 

Ieri noapte, la unul din posturile de televiziune cele mai aratate cu degetul, dar care este urmarit cu interes si de marii "boieri ai mintii", dupa cum ei insisi recunosc adesea, am avut surpriza sa-l vad in persoana pe "ultimul despicator de limbi din Europa". Desi pare un om obisnuit si perfect normal, acesta este depozitarul unei traditii de secole, care, iata, risca sa dispara odata cu trecerea d-sale pe aceasta lume, asa cum si ancestralul facut de mamaliga, branza, tuica si carnati risca sa-si piarda incarcatura culturala. Iar daca acestea se pierd, este clar ca nu numai noi ca popor avem de pierdut, ci intregul patrimoniu cultural al Europei. Dupa cum se stie, multumita imenselor eforturi pe care le-am depus (pe toate planurile, de la cel politic, pana la comportamentul omului de pe strada) vom fi, in foarte scurt timp, primiti in Europa. Si atunci, un cetatean, oricare ar fi el, daca s-ar intreba, pe drept cuvant, ce avem noi ca aport la constituirea "casei comune Europene", ar observa urmatoarele fapte: mai intai acela ca nimeni nu are nevoie de trecutul nostru istoric, de popor care a crescut oi, si nu cai, care se ocupa cu facutul branzei si al mamaligii (cand nu se refugia pe vai, ascunzandu-se din fata dusmanului), si care s-a remarcat, mai ales, prin lunga si continua deprindere a tradarii. In al doilea rand, trebuie sa recunoastem ca a murit si mitul spionului strain care vrea sa fure marile inventii romanesti, deci nici acesta nu va putea intra in constiinta comuna a Europei. In al treilea rand, ar fi admirabila atitudine a romanilor in fata comunismului, si reteta dupa care se inmulteau disidentii in tara noastra sub dictatura rosie, reteta de care nu se stie de nu a avut-o si nici nu ne-a cerut-o nimeni din Europa de Est. Cu toate astea trebuie sa observam ca avem de adus acestei constructii extraordinare ceva ce nici o natiune europeana nu are de dat cu atata prisosinta, decat noi, romanii. Este vorba despre morala. Constatam, cel putin in ultima vreme, ca suntem printre cele mai morale popoare, daca nu chiar cel mai moral. Nu stim cum, asa deodata, discursul public nu mai are alte valente, decat suprema, sublima morala. In redactii, pe ecranele celor mai serioase televiziuni, pe strada, in cafenele nu mai este loc decat de un imens recurs la "morala natiunii". Cete compacte de boieri-oieri ai mintii, cu un aer grav, ca in fata unui sicriu inchis pentru ingropaciune, nu prididesc sa scrie scrisori, cu "andrisantul" cunoscut, pentru a le oferi, "intredeschise", ziarelor sau a le citi sfichiuitor, in fata camerelor de televiziune. Cum altfel ar fi fost posibila punerea la zid, uneori in forme incalificabile, de cea mai joasa speta, (sau apararea, dupa cum le-o cer interesele si filiatia), de catre nimeni altcineva, decat de propriul popor, a unui Cioran, Noica, Eminescu, Eliade, iar mai apoi, dupa 1989, a putinilor disidenti pe care i-a putut da, cu greu, aceasta natie: Paul Goma, Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Petrescu sau Liviu Cangeopol? Marile nulitati, de care nici Securitatea, in mizeria ei morala, nu se ocupa sau nu s-ar fi ocupat, au re-constituit, parca, infamele "Tribunale ale poporului" si emit judecati morale din amvon, la adapostul confuzei dezbateri a "dosarelor", asupra unor intelectuali precum Sorin Antohi, Al. Paleologu, I.P.S. Teoctist, C. Noica. Judecatorii par a nu fi interesati de faptul ca avand criterii pur formale, nu poti face judecati morale. Ceea ce face insa posibil ca acesti demagogi-moralizatori sa exulte la aparitia pe "listele negre" a unui (alt) mare intelectual este complexul unui "scarta-scarta" pe hartie de-a lungul anilor, pe care nimeni, niciodata, nu i-a luat si nu-i va lua in serios, desi acestia fac eforturi imense pentru a schimba situatia. Astfel ca, asa cum spuneam, europenii vor trebui sa redescopere "Morala Romaneasca". De la cea politica, a "tepelor din Piata Universitatii", la cea lansata de "boierii-oierii" mintii. Poate ca n-ar fi lipsit de interes ca G�nter Grass sa fie obligat sa-si toarne cenusa in cap in timpul unui talk-show la televizor, in Romania, sub ingaduitor-mustratoarea vorba si privire a "micului inchizitor" roman care, chiar daca n-o sa ia niciodata premiul Nobel pentru literatura, il va lua, nesmintit, pentru morala. Dar aceasta se va intampla mult mai tarziu, cand intreaga Europa va descoperi singura ca fara recuperarea in randul valorilor constructiei europene a obiceiului "despicatului limbii", dar si al extraordinarei "Morale Romanesti", Europa nu inseamna mai nimic. Iar daca, printr-un accident, ultimul despicator de limbi pe nume Coco va disparea, cel putin putem fi siguri ca "Morala Romaneasca" va dainui vesnic: sunt prea multi demagogi si frustrati care s-o apere, chiar daca ar trebui sa distruga totul imprejur...