Interviul cu generalul Ion Mihai Pacepa continua azi cu partea a IV-a. In episoadele anterioare, generalul Pacepa a dezvaluit prezenta in Ministerul Afacerilor Externe a unor ofiteri de Securitate - cum ar fi Ion Donca, in prezent ambasador al Romaniei la Moscova, si a explicat detaliile relatiei NAVROM cu Securitatea. In dialogul avut cu membri ai colectivului editorial al ziarului ZIUA, condus de Sorin Rosca Stanescu, generalul Ion Mihai Pacepa dezvaluie in acest ultim episod dedesubturile serviciilor secrete din Romania de dupa decembrie 1989. DIE, modernizata de KGB Cu alte cuvinte, democratizarea DIE, rebotezata CIE, s-a facut de un KGB-ist specializat in operatii impotriva NATO? Exact. Instalarea lui Caraman la carma SIE a dat clar de inteles Occidentului ca presedintele Iliescu a optat pentru continuarea spionajului impotriva NATO. Daca a mai fost vreo indoiala, aceasta a fost risipita la 5 aprilie 1990, cand el a semnat un pact de neagresiune cu Moscova prin care Romania se angaja sa nu adere la nici o "alianta militara detrimentala Uniunii Sovietice." Caraman si-a inceput noua cariera cu o operatie KGB-ista impotriva NATO. Cateva luni dupa ce a fost numit sef al SIE, el s-a dus la Paris pentru a inmana DST-ului si revistei franceze L'Express un asa-zis dosar de agent KGB al lui Charles Hernu, fost ministru francez al Apararii (1981-1985), care decedase recent - si nu se mai putea deci apara. Hernu era detestat de Moscova deoarece fusese de acord ca NATO sa instaleze rachete americane Perkins in Europa, impotriva salbaticei opozitii sovietice. Potrivit dosarului dat de Caraman, in anii 1950 Hernu ar fi fost recrutat de spionajul bulgar; in 1956 ar fi fost preluat de KGB, care i-ar fi dat numele de cod "Andr�" si ar fi tinut legatura cu el prin ofiterul Vladimir Ivanovich Erefeyev; iar in anii 1960 KGB l-ar fi transferat pe Hernu la DIE, care i-ar fi dat numele de cod "Nicu" si l-ar fi insarcinat pe Caraman sa tina legatura cu el. Am cunoscut toti agentii importanti ai DIE din Franta pana in 1978, cand am "tradat" Securitatea. Hernu nu a fost printre ei. Manfred Woerner, secretarul general al NATO care-l cunostea bine pe Hernu, a calificat actiunea lui Caraman ca o alta provocare impotriva Aliantei Atlantice. Apoi Woerner a anuntat public ca nu va vizita Romania cat timp seful "noului" serviciu de spionaj al Romaniei va fi omul care a dat NATO cea mai importanta lovitura din istoria sa. La 22 aprilie 1992, presedintele Iliescu a semnat decretul No. 78 prin care a aprobat "cererea" lui Caraman de a se pensiona, dar l-a avansat la gradul de general colonel. O minutioasa investigatie intreprinsa de DST, care a durat patru ani, a conclus ca asa-zisul dosar de agent al lui Hernu era o provocare KGB-ista menita sa restabileasca credibilitatea lui Caraman in Occident. Aceasta concluzie a fost expusa intr-un larg articol intitulat "Dosarul Hernu este fals," publicat in 1992 in L'Evenement du Jeudi de catre jurnalistul Jerome Fritel, in colaborare cu fostul sef al DST, Yves Bonnet si cu subsemnatul. (L'ex-chef des services secrets roumanis t�moigne: Le dossier Hernu est un faux," L'Evenement du Jeudi, 21 august 1996, pp. 30-34.) Campanie orchestrata de la Moscova Articolul din L'Evenement du Jeudi a documentat ca actiunea impotriva lui Hernu facea parte dintr-o larga campanie a KGB-ului menita sa compromita ca spioni sovietici o serie de personalitati occidentale care, ca si Hernu, murisera si nu se mai puteau apara. Campania a fost lansata de un Caraman sovietic, generalul Pavel Sudoplatov, fost rezident KGB in SUA si co-autor al cartii Special Tasks: The Memoirs of an Unwanted Witness. Sudoplatov a incercat sa convinga Occidentul, tot cu ajutorul unor documente masluite, ca toti savantii occidentali care au pus bazele noii epoci nucleare erau agenti sovietici. Printre cei manjiti de Sudoplatov au fost: Robert Oppenheimer, seful laboratoarelor de la Los Alamos unde a fost conceputa si perfectata prima bomba atomica; Enrico Fermi, stralucitorul fizician american de origine italiana care a creat teoria reactiei in lant; Leo Szilard, geniul american de origine maghiara care a pus in practica teoria reactiei in lant; si Niels Bohr, faimosul laureat al premiului Nobel, care a pus bazele fizicii cuantice si a dezvoltat-o timp de aproape 50 de ani. In 1997, presedintele Francois Mitterrand a declarat public ca actiunea lui Caraman a fost o provocare, si a reabilitat oficial memoria lui Hernu. SIE a ramas un serviciu de tip KGB tot pana in 1997, cand presedintele Emil Constantinescu l-a numit pe Catalin Harnagea in fruntea sa. Abia atunci a inceput cu adevarat democratizarea SIE. "Mihaila Mihai" era specializat in minciuna Daca vi s-ar cere sa-l caracterizati pe Virgil Magureanu intr-un singur cuvant, ce-ati spune? Mincinos. Intr-un interviu publicat in numarul din februarie 1997 al revistei franceze Politique Internationale, celebrul jurnalist Vincent Hugeux l-a rugat pe Virgil Magureanu sa se refere la actiunile teroriste ale politiei politice a Romaniei comuniste. "Se pot reprosa multe lucruri fostului regim, dar nu si faptul ca a fost implicat in terorism," a raspuns Magureanu, stergand cu buretele cei peste un million de romani ce fusesera terorizati in inchisorile si lagarele Securitatii. Magureanu este un ideolog comunist specializat in minciuna. Prin Decretul No. 191 din 26 martie 1990 Virgil Magureanu (alias Virgil Astalos) a fost numit sef al SIE, si a jurat imediat in fata Parlamentului ca nu a facut parte din cadrele sau reteaua de informatori ai Securitatii. In realitate, mi-a fost subaltern in DIE. In februarie 1972 Magureanu a fost recrutat colaborator al Securitatii, iar in septembrie 1972 a fost incadrat in DIE cu gradul de capitan si numele conspirativ "Mihaila Mihai". Magureanu si-a inceput activitatea de director al SRI mergand tot din minciuna in minciuna. El a anuntat ca SRI nu va fi incadrat cu ofiteri ai Securitatii. Pentru a fi si mai convingator, a introdus in Proiectul Legii de Organizare a SIE (Art. 27 alin.2) prevederea: "Nu pot fi incadrate in Serviciul Roman de Informatii persoanele care facand parte din structurile represive ale statului totalitar au comis abuzuri, informatorii sau colaboratorii Securitatii, precum si fostii activisti ai partidului comunist roman." Curand a iesit insa la iveala ca toate cadrele SRI proveneau din Securitate. Intr-un interviu publicat in Tineretul Liber din 8/9 februarie 1991 generalul Mihai Stan, primul adjunct al lui Magureanu, a incercat sa explice de ce: "Chiar daca au apartinut unei anume organizatii, acesti oameni nu si-au facut decat datoria, datorie de care s-au achitat cu pricepere si onestitate asa cum fac si acum." Exact asa au incercat sa se dezvinovateasca, fara succes, si fostii Gestapo-visti in procesele ce le-au fost intentate dupa cel de al doilea razboi mondial. Cand jurnalistii l-au intrebat pe Magureanu de ce ascunde securistii in SRI in loc de a-i trimite in justitie, el a recurs din nou la minciuna: "Putinii care s-au facut vinovati de crime ... si-au gasit refugiu in afara hotarelor tarii." In 1992, cand Senatul Romaniei a aprobat Legea de Organizare a SRI, masinatiile lui Magureanu au fost legiferate. Textul ei final stipula: "Nu pot activa in Serviciul Roman de Informatii persoanele care au fost gasite vinovate pentru fapte indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului." Cu alte cuvinte, numai Ceausescu nu putea face parte din SRI. Magureanu a ascuns mii de securisti Faptul ca Magureanu a ascuns mii de securisti in SRI a daunat Romaniei mai mult decat chiar aducerea minerilor la Bucuresti pentru a-l "curata" de "golani." Dar perceptia ca structura, atributiile si modus operandi al "noului" SRI nu diferea de cele ale Securitatii a fost si mai nociva. In vara lui 1991, presa romana a publicat documente SRI strict-secrete ce contineau transcrieri de interceptari ilegale a telefoanelor conducatorilor opozitiei politice din Romania precum si rapoarte de filaj a unor occidentali ce vizitasera tara. Aceste documente fusesera ingropate in graba la marginea comunei Berevoiesti (Judetul Arges) de ofiteri SRI care primisera ordin sa se debaraseze de ele, si au fost dezgropate de un intreprinzator jurnalist de la Romania Libera. Tapul ispasitor fost generalul Mihai Stan, pe care regimul Iliescu l-a calificat "stupid" pentru ca nu a luat masuri ca documentele sa fie arse, nu ingropate. La 28 noiembrie 1996, ZIUA a demascat public o operatie SRI menita sa falsifice rezultatul alegerilor. Planul ei prevedea inlocuirea secreta si simultana de catre agenti SRI a soft-urilor din toate computerele birourilor judetene de statistica, ale Centrului National de Statistica, si ale IRSOP. Nu, nu ati inteles gresit. Cititi articolul lui Sorin Ovidiu Balan, care descrie cu detalii tehnice convingatoare aceasta uriasa operatie care a atestat ca tentaculele SRI-ului lui Magureanu cuprinsesera intregul aparat de stat al Romaniei. Raman cadavrele Se spune ca ati avut o contributie la terminarea carierei SRI-ste a lui Magureanu. Este adevarat? Indirecta. La 19 aprilie 1997 The Washington Times a publicat un articol semnat de Michael Ledeen (fost consilier al presedintelui SUA) si de subsemnatul, in care se arata ca mentinerea in actualele servicii secrete ale Romaniei a mii de securisti nu era de natura sa faciliteze primirea Romaniei in NATO. Articolul a exprimat speranta ca "Presedintele Constantinescu, om cu incontestabile convingeri democratice si relativ neintinat de regimurile trecute," va alunga, in sfarsit, securistii din viata politica a tarii. Doua zile mai tarziu, Biroul de Presa al SRI a publicat un Comunicat tipic securist, care a calificat articolul drept "ticalos" si a insinuat ca The Washington Times este o oficina de spionaj. Senatorul Jesse Helms si Congresmanul Ben Gilman, presedintii comisiilor de relatii externe ale Congresului SUA, au replicat in acelasi The Washington Times, pe care SRI l-a numit oficina de spionaj, ca Romania nu va fi luata in consideratie pentru primirea in NATO atat timp cat serviciile sale secrete vor continua sa fie manipulate de securisti. La 24 aprilie 1997 ministrul de Externe Adrian Severin, aflat in vizita la Washington, a informat pe Ledeen si pe subsemnatul ca primul-ministru al Romaniei isi exprima regretul pentru Comunicatul Biroului de Presa al SRI, care a fost publicat fara stirea sa ori a presedintelui Emil Constantinescu, si ca Virgil Magureanu va fi demis imediat. La 25 aprilie presa romana a anuntat ca Magureanu "a demisionat." Minciuna este prima treapta catre furt si omor. Cand a parasit SRI-ul, Magureanu poseda un palat cu 30 de camere la Giurtelecul Hododului si avea o avere estimata de presa la cateva sute de milioane de dolari cu care si-a cumparat un partid politic. In urma lui Magureanu raman cadavrele lui Nicolae si Elena Ceausescu, impuscati in conditii inca neclarificate la sfarsitul unui process KGB-ist patronat de Magureanu, precum si cadavrele unor generali ce au stat in calea ascensiunii sale. Printre ei: Constantin Nuta, fost sef al Militiei, si adjunctul sau, generalul Velicu Mihalcea, care cunosteau rolul lui Magureanu in aducerea minerilor la Bucuresti; generalul Dumitru Puiu, comandant al Aeroportului Otopeni, care cunostea dedesubturile asa-ziselor actiuni teroriste in care au pierit sute de romani; generalul Emil Macri, fost sef al Directiei a II a Securitatii, care urma sa depuna marturie referitoare la asasinatele comise in zilele fierbinti ale lui Decembrie 1989. La 18 mai 2006 Costica Dobre, un fost lider al minerilor, a recunoscut public ca in 1990 Virgil Magureanu i-a cerut sa-l asasineze pe generalul Macri. Sper ca actualul Guvern roman va elucida atat acest caz, cat si celelalte stranii decese legate de numele lui Magureanu.