Sorin ROSCA STANESCU 

Ziarul ZIUA a comis o greseala. Fara rea intentie. A publicat pe prima pagina o analiza care i-ar putea induce in eroare pe cititori, intrucat nu exprima punctul de vedere al redactiei. Semnata de Dan Pavel. Ea se refera la un subiect intens dezbatut in ultima vreme, legat de ofiterii acoperiti din presa. O pacoste recunoscuta oficial mai intai de purtatorul de cuvant al SRI, apoi de fostul director al serviciului si, in final, de insusi presedintele Romaniei, Traian Basescu. Dan Pavel considera ca existenta ofiterilor acoperiti din presa este cat se poate de normala. Ca deconspirarea acestora ar aduce prejudicii ireparabile serviciilor secrete ale statului democrat. Am toata stima pentru acest analist al Ziarului ZIUA si nu am de gand nici azi, la fel cum nu am facut-o nici in trecut, sa-l cenzurez. Numai ca opiniile sale vin in contradictie cu linia editoriala a publicatiei. Ca atare, greseala de care vorbesc este ca acest comentariu al sau a aparut in pagina intai, iar nu in pagina de opinii si comentarii, creandu-se astfel falsa impresie ca ziarul si-ar fi schimbat optica. Nu este asa. Si de aici demersul pe care il fac acum si care, intr-un fel sau altul, il va contrazice pe Dan Pavel si va completa punctele de vedere exprimate ieri - in interiorul ziarului, iar nu pe prima pagina - de un alt analist de marca ZIUA, Adrian Severin. Atat timp cat statul s-a transformat in dusmanul natiunii, interesele sale venind in contradictie cu cele ale cetatenilor, pe tot parcursul deceniilor cat ne-am aflat sub ocupatie comunista, este clar ca si Securitatea, ca principal instrument de represiune, trebuie condamnata in bloc. Ca politie politica. Si asupra acestei dezbateri nu mai insist. Pentru ca opinia publica este deja saturata. Ca efect al premisei de mai sus, sunt de condamnat toti cei care, intr-o forma sau alta, au colaborat cu Securitatea. Inclusiv jurnalistii. Dar dupa 1990? O asemenea colaborare jurnalisti-servicii secrete, intr-un stat care, incet-incet, isi intoarce fata spre cetatean, este oare necesara si motivata? Putem tolera sau chiar incuraja un statut de ziarist informator? Putem accepta realitatea ca in redactiile noastre se mai regaseste o categorie ciudata, cea de ofiter infiltrat si acoperit? Pentru a raspunde corect la o asemenea intrebare, va trebui sa duc ceva mai departe demersul analitic al lui Adrian Severin. Acesta incepe prin a pune o intrebare de bun simt. Si anume, de ce ar avea nevoie serviciile secrete sa "asigure protectie redactiilor" prin intermediul unor ofiteri acoperiti ori informatori, conform precizarii facute zilele trecute de Traian Basescu. Daca exista un dusman extern strecurat in redactiile unor ziare, in principiu el ar putea fi identificat si devoalat nu neaparat la locul sau de munca. Daca admitem ideea ca spionii sau agentii de influenta ai serviciilor straine de informatii misuna prin Romania, atunci, implicit, ar trebui sa acceptam atat faptul ca prezenta lor ar trebui sa se faca simtita in primul si in primul rand acolo unde se iau deciziile si abia dupa aceea in presa, cat si faptul ca serviciile inteligente pe care le avem ar fi trebuit, in 15-16 ani, sa puna mana pe cativa. Iar infiltrarea cartitelor ar trebui sa se produca pretutindeni. Ca intr-un stat politienesc. Spioni demascati, prinsi, judecati si condamnati nu prea avem in Romania. Putem admite ca insasi existenta atat de multor servicii secrete i-a oprit sa vina? In orice caz, nu s-a auzit in 16 ani de nici un caz de infiltrare in vreo redactie a spionajului strain, cu exceptia unei acuzatii lansate de Adrian Severin, pe vremea cand era ministru de Externe, conform careia doi directori de ziare ar fi colaborat in trecut cu KGB. A avut sau nu a avut dreptate Severin, nu se stie nici pana in ziua de azi. Fapt este ca Securitatea romana - iar nu vreun serviciu secret din afara - i-a luat capul. Si astfel el si-a pierdut statutul de sef al diplomatiei romane. In rest, linistea, sub acest aspect macar, este totala, in ceea ce priveste presa romana. Cu toata "protectia" ce ne-a fost acordata, nu a fost identificat nici un spion ori agent de influenta care sa ameninte libertatea redactiilor si a presei. Oricat am fi de optimisti si de partinitori in raport cu serviciile secrete romane, nu putem ajunge la o concluzie mai favorabila decat ca "protectia" asigurata a functionat ca un fel de zid chinezesc. Invincibil. De nepenetrat. Dar daca asa stau lucrurile, atunci este firesc sa completam raspunsul si la cea de-a doua intrebare pusa de Adrian Severin in analiza publicata ieri in ZIUA. Si anume, dincolo de paza asigurata, ce-or mai fi facand cartitele serviciilor secrete din interiorul presei romane. Altceva decat pur si simplu presa. Este limpede ca un jurnalist, daca nu face presa, face diversiuni. Inventeaza ori manipuleaza ori trunchiaza informatii. Ori tradeaza sursele de informatii. Ale lui sau ale colegilor. In slujba adevaratului stapan. Care este unul sau altul dintre serviciile secrete. Si iata ca din nou vorbim despre politie politica. Pentru ca intr-o asemenea eventualitate, serviciile secrete actioneaza impotriva liberei circulatii a informatiilor. Impotriva cetateanului. Prin urmare, cu tot respectul pe care il am fata de opiniile diferite ale lui Dan Pavel, sunt silit sa trag concluzia ca domnia sa apara unul sau mai multe servicii secrete romane si actuale atunci cand, in democratie chiar, se face politie politica. Ceea ce cred ca este o greseala. Ca si tolerarea cartitelor in redactii. Dar vine si vremea lor!