Suntem o tara in care se vorbeste mult. Mult, patimas si cel mai adesea fara finalitate. Teme dintre cele mai importante esueaza intr-o zarva cacofonica. Ni se sugereaza ca aceasta harmalaie inseamna dezbatere publica. Nu este, de fapt, decat un bruiaj naucitor, menit sa ne paralizeze. Nu, nu ma refer la "Voci curate", dosariade si informatori - desi cred ca si acolo functioneaza haosul dirijat. Exista, insa, chestiuni in care dezbaterea publica este obligatorie prin lege. Cum ar fi afacerea "Rosia Montana", sau controversatul proiect de reamenajare a Pietii Palatului din Capitala. Dar, vrea cu adevarat cineva sa afle parerea populatiei? Sau, mai degraba, se incearca bifarea rapida a unor sacaitoare cerinte legale, de care, de fapt, nimeni nu se sinchiseste? Am asistat, luni, la "dezbaterea" de la Romexpo pe tema proiectului "Rosia Montana". Speram sa aud argumente pertinente, pro si contra mineritului aurifer pe baza de cianuri in Muntii Apuseni. Credeam ca, la sfarsit, participantii vor fi invitati sa-si consemneze parerile - pentru uzul autoritatilor. Nimic din toate acestea. Am avut senzatia ca am nimerit in mijlocul unei plenare PCR - cu firma "Gabriel Resources" in rolul "Partidului iubit". Localnici din Rosia Montana - multi dintre ei imbracati chiar in tricourile companiei - s-au inghesuit sa-si exprime "adeziunea" fata de milostivii investitori straini. Discursurile lor pareau scrise de acelasi PR, aflat in criza de inspiratie. Erau, insa, numerosi si bine organizati. Opozantii prindeau rar microfonul. Huiduielile erau, totusi, reciproce si la fel de sonore. De altfel, doar in materie de huiduieli confruntarea (de idei?) de la Romexpo a fost echilibrata. In rest, "Gabriel" conducea spectacolul. Peretii salii erau tapetati cu afisele companiei. Multe si diverse. "Ascultati vocea comunitatii: Rosienii isi doresc minerit" - enunta unul dintre ele. Exista si un altul, in versuri: "Cand vrei sa ajungi departe/Vin ciudati din alta parte/Ca sa-ti bage bete-n roate". De bun gust, n-am ce zice. "Ciudatii" - adica opozantii proiectului "Gabriel Resources" - nu mai gasisera loc pe ziduri. Se margineau sa agite cateva pagini fotocopiate. Sterse si saracacioase, nu se puteau compara cu brosurile elegante, tiparite pe hartie glasata si distribuite la intrare de reprezentantii firmei canadiene. Astazi, ca sa te faci auzit, iti trebuie bani. Foarte multi bani. Cum ar putea concura cateva ONG-uri romanesti cu o companie care a investit deja in "imagine" cateva milioane bune de dolari? De unde sa aiba aceste structuri (inca atat de firave) ale societatii civile resurse sa plateasca mii de minute de publicitate televizata, afise, bannere, tricouri, pixuri, specialisti in comunicare, ba chiar si un film documentar despre binefacerile mineritului cu cianuri in Spania? Lupta era inegala de la bun inceput. Statul - care pretinde ca este interesat de parerile cetatenilor sai - nu face nici un efort sa le afle. Asteapta ca "cei interesati" sa scrie pe adresa Ministerului Mediului, pana la data de 25 august a.c. Grabiti-va, asadar, daca aveti vreun punct de vedere cu privire la acest subiect. Desi, s-ar putea ca jocurile sa fie de mult facute. Un scenariu similar se prefigureaza si in problema reamenajarii centrului Capitalei, unde primarul Videanu incearca ca inghesuie cat mai multi zgarie-nori de sticla si beton. Ne-a promis si el "dezbatere publica", dupa ce proiectul "Piata Revolutiei" a starnit proteste virulente. Apoi, zilele trecute, Rompres anunta un "sprijin masiv pentru proiectele urbanistice ale lui Videanu". Potrivit unui sondaj CSOP din luna iulie, 39 la suta dintre bucuresteni se pronunta pentru reconfigurarea Pietei Revolutiei, in timp ce numai 31 la suta se opun. Foarte straniu. In primul rand pentru ca proiectul in chestiune nu a fost suficient mediatizat - dupa cum marturisea chiar primarul intr-un interviu la Realitatea TV. Apoi, rezultatele acestui sondaj le contrazic flagrant pe cele ale unui studiu sociologic, extrem de serios, realizat iarna trecuta de Centrul de Proiectare Urbana din Bucuresti in legatura cu traseul cultural Calea Victoriei. Utilizatorii acestui bulevard (trecatori de toate conditiile, surprinsi la diferite ore din zi) au fost chestionati cu privire la modul in care isi inchipuie ei evolutia ideala a zonei. Raspunsurile lor s-ar putea sa-i uimeasca pe cei care cred ca majoritatea e tot una cu "prostimea". Chiar si urbanistii au fost mirati sa afle ca bucurestenii au gusturi atat de sigure: vor conservarea fatadelor istorice, detesta plombele avangardiste, isi doresc coerenta stilistica, spatii verzi si curatenie. Dar, oare, intereseaza pe cineva?