Ziarul "Cotidianul" a calomniat, intr-un material publicat luni, un jurnalist de la Ziua - Vladimir Alexe. In articolul cu titlul "Turnatorii de presa, de la Scanteia la Arici Pogonici" se sustine ca Alexe apare in documentele Securitatii ca informator cu numele de cod "Virgil II", iar dovada ar exista in materialele ce se afla pe masa CNSAS la categoria "Fond Documentar". In aceste documente, sustine aceeasi publicatie, Alexe "apare ca informator, facand parte dintr-o retea in care erau mai multi ziaristi si angajati ai Bibliotecii Centrale de Stat (BCS)". Potrivit materialului, documentele de la CNSAS ar indica faptul ca, sub numele de cod "Virgil II", Alexe "ar fi activat cel putin in perioada 1979-1982". Mai mult, acest ziar sustine ca jurnalistul de la Ziua este mentionat ca fiind unul dintre cei 39 de informatori de la care locotenentul major Gheorghe Florea ar fi primit "materiale". Autorul articolului arata ca locotenentul Florea a predat in 1979, unui locotenent Gheorghe, baza operativa cu care lucrase pana atunci, care cuprindea reteaua de informatori cu care colaborase, in care s-ar afla si Alexe. Ulterior, se arata in material, aceasta baza de lucru a fost transferata in 1982 de maiorul Traian Ciubota locotenentului major Stana Creta. "Aici apare din nou mentionat numele lui Vladimir Alexe, de la BCS, in cadrul retelei informative", sustine autorul. Acesta mai arata ca numele de cod al lui Alexe apare intr-o alta lista, mai extinsa, a informatorilor din presa si de la BCS. Publicam mai jos dreptul la replica al colegului nostru. (R.P.) Securitatea si bunul Dumnezeu! In legatura cu alegatiile din "Cotidianul" de luni, 21 august 2006, tin sa fac urmatoarele precizari suplimentare: 1) La sfarsitul Facultatii de Filologie (1972), maiorul Marin a convocat pe toti absolventii care aveau media intre 9 si 10 (eu aveam 9,33). Securitatea si Directia de Informatii a Armatei aveau prioritate absoluta in alegerea absolventilor. Nu numai de la filologie, ci in fiecare facultate. Ceea ce confirma spusele profesorului Emil Constantinescu, potrivit carora se recrutau - ca ofiteri - doar cei de nota 9 sau 10. Precum si afirmatia doamnei Sandra Pralong, potrivit careia "trebuie sa acceptam ca Partidul si Securitatea racolau pe cei mai buni". Cand am declinat oferta maiorului Marin, acesta - un om foarte politicos - mi-a spus ca era obligat sa faca referat pentru "refuz de recrutare" in Ministerul de Interne, act ostil. Iar ca acest lucru avea sa aiba "efecte" asupra carierei mele ulterioare. Si asa a fost! Ulterior, sub diverse pretexte, n-am putut sa public niciun articol, nicio carte. Iar un film ("Cautiune") a fost, in 1985, interzis de Dulea (CCES). Abia dupa 1990, am publicat 12 carti si am luat premiul la Costinesti cu un documentar. 2) O luna mai tarziu, cand m-a convocat colonelul Bitlan, acesta m-a informat ca fusesem trecut de la infanterie la "noi" (M.I.), pentru stagiul militar obligatoriu. Colonelul Bitlan mi-a mai spus sa nu fac vreo "prostie", intrucat, daca nu ma prezentam la 1 septembrie 1972 la unitate (Gradistea din Ilfov), urma - conform legii - sa fiu declarat "dezertor", sa fiu "arestat" si "deferit" Curtii Martiale. 3) Dupa efectuarea stagiului militar obligatoriu, m-am prezentat la post, la scoala Generala din comuna Gradistea (Ialomita), langa Calarasi (a se vedea condica de prezenta pe trimestrul al III-lea, anul 1973, precum si statul de salarii al Primariei, de unde luam leafa). Alt document: Cartea de Munca, care poate fi oricand consultata. Directorul Tutuianu, un fost "brigadier", mi-a spus ca acea catedra de engleza era pusa pe lista de "sanchi" si ca foloseau profesori "stagiari" locali (din "albastrimea" comunei). Am functionat tot trimestrul al III-lea in acea comuna, apoi am mers la Inspectoratul Scolar Ialomita (Slobozia), solicitand catedra de engleza, pentru care fusesem repartizat. M-au refuzat, asa ca m-am judecat cu ei circa jumatate de an, devenind in tot acest timp somer. Fireste, am pierdut procesul cu Inspectoratul, m-am prezentat din nou si am fost repartizat - doar temporar - la Liceul Lehliu-Gara. In toamna lui 1974, eram din nou somer. Profesorul de cultura italiana de la Universitate, domnul George Lazarescu, a intervenit pentru mine la "Biblioteca Centrala de Stat", unde stia ca se eliberase un post de bibliotecar (Radulian). Directoarea Angela Popescu Bradiceni m-a acceptat datorita mediei: 9,33. 4) Intre 1974 si 1991 am functionat la "Biblioteca Centrala de Stat", exact asa cum mi-a prezis maiorul Marin: pe un post marginal, de bibliotecar, timp de 17 ani (!). 5) Ulterior, am mai fost contactat de Jianu din Ministerul de Externe si de capitanul Tanasescu, ultimul mi-a cerut sa ma-nsor, sa-mi dau doctoratul in lingvistica in sase luni si sa urmez o scoala speciala de informatizare (se informatiza sistemul de comunicatii secrete). I-am refuzat, asa ca m-am ales cu alte doua referate pentru "refuz de recrutare". 6) In 1982, amuzant, am fost scos din Serviciul "Achizitii" si trimis intr-o scoala dezafectata, de pe bulevardul Tudor Vladimirescu, ca sa inventariez publicatii din secolul al XIX-lea si pana in prezent. Asa am ajuns sa citesc "Adevarul", in colectia de 100 de ani. Si asa am descoperit ca Nicolae Ceausescu nu fusese condamnat la domiciliu obligatoriu in "Procesul din 1936" de la Brasov in calitate de "comunist", ci in calitate de "legionar". Ceea ce avea sa aiba urmari tragice. Unde dai si unde crapa! Motivul exilului din Tudor Vladimirescu: relatiile mele cu o italianca, Dana, care era, de fapt, o romanca maritata la Roma. Imi cereau sa ma "dezic" de ea, pentru ca era "cetatean strain". Am refuzat. 7) In 1987, in decembrie, am adresat un memoriu CCES, in care aratam ca, in timp ce eu aveam jumatate de norma, altii - pe baza de cadouri luate de la "Consignatia" - isi intregeau norma la CCES. 8) In 1988, Stana Creta m-a convocat ca sa-mi bag mintile in cap. Mi-a spus ca CCES ma va da in judecata pentru "calomnie"si cu doi martori o sa ma vare in puscarie. O formalitate! N-am renuntat la acuzatiile mele. Erau reale. In vara lui 1989, insa lucrurile au inceput sa taraganeze. Iar eu ma gandeam la "Gluma" lui Milan Kundera. 9) Dupa 1989, am ajuns din nou somer. Ma rog, "free-lance writer" roman. Am trait modest, din colaborari la "Romania Libera", "Privirea", "Cuvantul" (perioada Radu G. Teposu). Din 1998, lucrez la suplimentul "Dosare Ultrasecrete" (Ziua), singura publicatie din Romania de diplomatie confidentiala, secreta, operatiuni acoperite, dezinformari etc. 10) Reamintesc ca Mossad-ul are in centrala doar 152 de ofiteri. Restul sunt sefi de retea si mii de informatori. Si ca procesul din SUA, intentat de Valerie Plame Casei Albe, este pentru "deconspirarea" unui singur ofiter CIA. 11) Mirela Corlatan de la "Cotidianul" - careia nu ii reprosez absolut nimic - m-a avertizat ca sunt cunoscut pentru articolul despre Vladimir Tismaneanu, in care am scris - si a scris si Mihai Pelin - ca exista documente clare, care arata ca Vladimir Tismaneanu a plecat in 1981 sustinut de Directia a II-a a Securitatii (Contraspionaj Economic). Or, Vladimir Tismaneanu este seful Comisiei de la Cotroceni.

Vladimir ALEXE