Desecretizarea dosarelor fostei Securitati a fost una dintre cele mai importante, temerare si riscante decizii politice pe care a luat-o un lider politic roman in perioada postcomunista. Ea poate sa duca fie la devoalarea puroiului clasei politice si a dependentelor ei de comunism si Securitate, fie la compromiterea definitiva a procesului de curatire a clasei politice. Insa miza acestui proces de exorcizare nu este atat cunoasterea relatiilor dintre vreun personaj politic si Securitate, ci, mai ales, rezolvarea unei teme de fond, cea a structurilor informale si incorecte de putere care au influentat nelegitim decizii politice si au imbogatit cu asupra de masura o serie de grupuri si personaje. Bineinteles, dupa 1989. Cu alte cuvinte, pe langa miza morala a condamnarii instrumentelor raului, exista si o miza pragmatica, aceea a reconstruirii structurilor de putere si a criteriilor de succes. Aceasta transformare, poate cea mai profunda din perioada postcomunista, va scoate din jocul puterii politice si economice o serie de grupuri si personaje care, cum probabil se va vedea, au ajuns sa detina resursele puterii nu atat prin inteligenta si profesionalism, cat prin santaj si malversatiuni. Nu ar fi greu de imaginat ca, intr-o Romanie "desecretizata", sa ajungem sa vedem cum criteriile succesului au fost radical altele decat cele ale competitiei si profesionalismului. si macar pentru acest lucru Traian Basescu trebuie sustinut. Este clar cum acest proces va face loc unor noi tipologii de oameni politici si de afaceri, mult mai apropiate de criteriile civilizate. Este iarasi foarte clar ca istoria postcomunista a Romaniei va fi rescrisa, iar unii albi vor deveni negri si poate chiar unii gri vor deveni alb stalucitor. Iar in acest context, toti cei care ataca desecretizarea si sursa acesteia incep sa devina dubiosi aparatori ai fostelor structuri. Lupta nu s-a terminat o data cu decizia politica, ea va continua si se va duce catre Traian Basescu, ce va fi probabil atacat, tocmai ca o reactie a acestor grupuri in incercarea de a supravietui si, mai ales, de a arata ca fara ei nu se poate. Dar s-ar putea sa se poata. Un exemplu uluitor de atac asupra lui Traian Basescu, personajul care a garantat politic procesul de desecretizare a dosarelor, vine din partea fostului presedinte Emil Constantinescu, cel care a castigat alegerile din 1996 promitand, si el, expurgarea Securitatii din viata publica. Este de neinteles de ce dl. Constantinescu ataca astazi, stiind foarte exact al cui joc il face. Ceea ce nu vrea sa inteleaga dl Constantinescu este ca si in conditiile in care Traian Basescu ar fi fost colaborator al Securitatii, este decisiv ca procesul sa continue si sa dea rezultate. Mai mult, dl. Constantinescu trebuie sa vada ca actuala deconspirare face victime inclusiv in grupul sustinatorilor politici ai lui Traian Basescu si ca nu s-a incercat acoperirea vreunui ministru convenabil. O singura intrebare retorica pentru dl Constantinescu: ce a facut domnia sa pentru a sustine Legea Ticu ? Un alt exemplu de atac asupra lui Traian Basescu, dus cam in aceeasi termeni ca si cel al lui Emil Constantinescu, este cel al lui Dan Voiculescu, a carui fiica a fost asociata in aceeasi companie cu Mugur Ciuvica, in momentul in care acesta aducea pentru prima oara in discutie acest subiect, mai precis, in anul electoral 2004. Daca la dl Constantinescu putem intelege eventuale resentimente CDR-iste impotriva presedintelui, la Dan Voiculescu lucrurile sunt mult mai clare. Dl Voiculescu joaca disperat "la rupere" cum se spune in hochei, pentru a dinamita tot procesul si sursa lui de legitimitate. Ceea ce e neclar este daca domnia sa nu cumva actioneaza preventiv in raport cu desecretizarea Dunarii. Nici PSD nu se simte foarte fericit cu deconspirarea, reactiile liderilor sai demonstreaza o ruptura interna intre diferitele grupuri de putere. Diferenta intre declaratiile purtatorului de cuvant si cele ale lui Sorin Oprescu soptesc despre o criza al carei final va fi paroxistic. Pe acest fundal, apar o serie de parazitari abuzive care incearca sa creeze diversiuni si abateri de la tema a unor personaje tinere conectate la vechile structuri. incercand sa pozeze in antisecuritate, si pentru moment chiar sustinatori (ce-i drept, fosti parteneri) ai lui Traian Basescu, vor schimba in cel mai scurt timp directia de atac. Altfel spus, ne aflam intr-o perioada in care avem nevoie de foarte multa vigilenta si luciditate pentru a nu cadea in toate capcanele care ni se intind in permanenta si care ne abat de la obiectivul principal al acestui demers. Adica, deconspirarea tuturor oamenilor politici care au claborat cu Securitatea. Nu dintr-o curiozitate bolnavicioasa, ci pentru a fi siguri ca nu vor mai hotari pentru noi manati de alte ratiuni decat cele pentru care, intr-un fel sau altul, i-am votat. Este prea trist sa ne imaginam cam care ar fi consecintele opririi acestui proces la jumatate. Un haos degeaba.