Se apropie 23 august, ziua in care, altadata, se sarbatorea cu fast "insurectia nationala antifascista". O titulatura pompoasa, menita sa sugereze ample miscari populare. Vointa maselor. Si totusi, evenimentele care, in urma cu 62 de ani, au marcat istoria Romaniei s-au petrecut intr-o singura camera. Ce-i drept, o camera a Palatului Regal: Salonul Galben. Marea "insurectie nationala" a fost, de fapt, o lovitura de stat. Condusa de pe atunci foarte tanarul Rege Mihai, impotriva maresalului Ion Antonescu, conducatorul cu puteri depline al tarii. Antonescu refuza sa accepte o capitulare neconditionata in fata sovieticilor, ale caror trupe avansau vertiginos spre granitele Romaniei. Regele si conducatorii partidelor istorice credeau ca aceasta era singura salvare posibila, in conditiile in care devenise evident ca nemtii urmau sa piarda razboiul. Asa ca s-au hotarat sa-l sacrifice pe maresal. Ion Antonescu a fost arestat, impreuna cu colaboratorii sai apropiati. Cu totii au fost predati, cateva zile mai tarziu, armatelor sovietice "eliberatoare" care sosisera, intre timp, la Bucuresti. Conspiratia impotriva maresalului Ion Antonescu Intamplarile petrecute la 23 august 1944, in Salonul Galben al Palatului Regal au reprezentat punctul culminant al unei conspiratii care se tesea inca din anul 1943. Protagonistii ei au fost Regele Mihai I, Regina-Mama Elena, si cateva dintre cele mai importante personaje ale vietii politice interbelice, precum Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc (PNT), Dinu Bratianu, presedintele Partidului National Liberal (PNL), Titel Petrescu, presedintele Partidului Social-Democrat (PSD). Printre conspiratori se numarau si cativa functionari superiori ai Ministerului de Externe, in frunte cu Grigore Niculescu-Buzesti, seful Directiei Cabinetului ministrului de Externe si Cifrului, generalul Constantin Sanatescu, maresalul Palatului Regal, generalul Aurel Aldea, Ionel Mocsony-Starcea, secretar particular al Regelui, Mircea Ioanitiu, prieten apropiat al Regelui, colonelul Emilian Ionescu si maiorul Anton Dumitrescu, comunistii Lucretiu Patrascanu si Emil Bodnaras. Cunosteau planul de rasturnare a lui Ion Antonescu si fusesera implicati in actiune alti fruntasi ai partidelor istorice, precum Ion Mihalache, Nicolaie Lupu, Ioan Hudita, Ghita Pop etc. Unii dintre acestia se opusesera inca de la inceput aliantei cu Germania nazista. Altii o aprobasera, considerand mai grav pericolul comunist, dar intelegeau acum ca sfarsitul razboiului nu trebuie sa prinda Romania in tabara invinsa. Trebuia actionat, si inca repede. Intalnirea decisiva cu Ion Antonescu fusese initial fixata pentru data de 26 august, inainte de plecarea anuntata a maresalului in inspectie pe linia frontului. Gravitatea situatiei militare l-a determinat, insa, pe Antonescu sa-si devanseze calatoria cu trei zile. Adjunctul sau, Mihai Antonescu, se afla in audienta la Palatul Regal si conspiratorii au decis ad-hoc sa actioneze. Generalul Constantin Sanatescu i-a cerut lui Mihai Antonescu sa-i telefoneze maresalului si sa-l convinga sa treaca pe la Palat sa discute cu Regele, inainte de a pleca pe front. Cererea nu avea nimic neobisnuit. Desi il considera pe Rege un "pusti", maresalul obisnuia, din respect pentru institutia monarhica, sa-i prezinte uneori situatia razboiului si a natiunii. Ion Antonescu si-a amanat cu cateva ore plecarea pe front si s-a prezentat la Palat. Nu banuia ca Regele il va soma sa accepte incetarea imediata a razboiului si ruperea aliantei cu Gemania nazista. Maresalul era singur. Isi lasase garda personala la intrarea in Palat. Cum sa-i treaca prin cap ca era atras intr-o capcana? Confruntarea Erau orele 16.30 cand Ion Antonescu a intrat in Salonul Galben al Palatului Regal. Aici il asteptau Regele Mihai si generalul Constantin Sanatescu (asezati in fotolii) si Mihai Antonescu (pe o canapea). Afara, in camerele alaturate, asteptau rezultatul discutiilor, asteptand semnalul de a actiona, complotistii: generalul Aurel Aldea, Ionel Mocsony-Starcea, Grigore Niculescu-Buzesti, Mircea Ioanitiu si militarii din garda Palatului, comandati de colonelul Emilian Ionescu si maiorul Anton Dumitrescu. Exista cateva marturii ale celor intamplate in Salonul Galben, facute chiar de protagonisti. Ele sunt asemanatoare. Regele Mihai l-a intrebat pe maresal daca este de acord sa rupa alianta cu Hitler si sa semneze imediat capitularea neconditionata. "O capitulare neconditionata in fata rusilor e ca un salt din avion fara parasuta" - a replicat Antonescu. Generalul Sanatescu a intevenit, amintind de situatia grava in care se afla Romania, care nu va putea fi aparata pe linia de rezistenta Viena preconizata de germani. Mihai Antonescu, care pana la venirea maresalului fusese de acord cu incetarea razboiului, nu mai parea la fel de convins. El a propus sa se mai astepte cateva zile cu luarea unei decizii. La orele 17.15, Regele a inteles ca maresalul nu e dispus sa incheie razboiul si nici sa renunte la putere. A pretextat ca iese din Salonul Galben pentru a bea un pahar cu apa. Regele a avut o ultima convorbire cu conspiratorii si s-a reintors decis sa puna capat dramei. Cu un glas sugrumat de emotie, Mihai I i-a spus lui Ion Antonescu: "Domnule maresal, vazand vointa poporului meu, exprimata de reprezentantii majoritatii lui... de sefii partidelor democratice, ca sa iesim imediat din razboi pentru a salva tara de un dezastru mai mare pentru toata lumea, am hotarat sa va propun rasturnarea chiar astazi... iar daca refuzati, atunci demisionati acum." Surprins de vorbele Regelui, Antonescu ii striga: "Ce-i asta? O curata nebunie! Sa nici nu va ganditi a insista, caci nu primesc propunerea, nici o propunere de felul acesta; voi salva tara atunci cand si asa cum stiu, cum trebuie si eu imi voi alege momentul retragerii de la conducerea statului. Eu..." Dar nu a mai fost lasat sa vorbeasca. Generalul Sanatescu l-a intrerupt atragandu-i atentia: "Nu intelegeti ca nu este o rugaminte, ci un inalt ordin?" Lui Antonescu nu-i venea sa creada, tocmai generalul Sanatescu sa-l ameninte? Si-a iesit din fire: "Nu primesc nici un ordin de la nimeni, sunt inzestrat cu puteri depline pentru conducerea statului roman de Voda Carol, si nu de Mihai, eu poruncesc si nu primesc porunci de la dumneavoastra". Atunci, calm si hotarat, Regele Mihai a spus: "Daca acesta va este raspunsul, atunci sunteti destituit", dupa care a parasit Salonul Galben. Imediat au navalit in salon cativa din complotisti si militari. Maiorul Anton Dumitrescu a salutat si a spus: "Domnule maresal, in numele si din ordinul Mariei Sale Regelui Mihai sunteti arestat". In salon s-a lasat o tacere grea. Antonescu a incercat sa-i reproseze ceva generalului Sanatescu, care parea ca ezita. A intervenit, insa, colonelul Emilian Ionescu, care a poruncit: "Ordinul regal, dati comanda". Predati comunistilor Ion si Mihai Antonescu au fost arestati si inchisi in safe-ul Palatului Regal, intr-o camera fara ferestre, unde isi pastra odinioara colectia de timbre regele Carol al II-lea. Imediat, generalul Constantin Sanatescu, numit prim-ministru, a ordonat arestarea principalilor colaboratori ai maresalului: generalii Constantin Pantazi, C. Z. (Piki) Vasiliu si colonelul Mircea Elefterescu. Ceva mai tarziu au fost retinuti si seful Serviciului Special de informatii (SSI), Eugen Cristescu, si seful Jandarmeriei, generalul Constantin Tobescu. Ion si Mihai Antonescu au petrecut cateva ore inchisi in safe-ul regal. Le-au fost aduse doua scaune, o masa, creioane si hartie. Maresalul a conceput un soi de memoriu, in care relata imprejurarile arestarii sale, si un testament. Cum oamenii lui Iuliu Maniu care ar fi trebuit sa-i preia pe arestati, nu s-au prezentat la Palat, acestia au fost predati, a doua zi, la 24 august 1944, unei garzi comuniste aflata sub comanda inginerului Ceausu (alias Emil Bodnaras), care i-a transportat intr-o casa conspirativa a Partidului Comunist, din cartierul Vatra Luminoasa. In "Jurnalul" sau, fruntasul taranist Ioan Hudita a notat in acea zi: "Lui Maniu nu i-a placut nici faptul ca Antonescu si colaboratorii sai arestati au fost predati in paza lui Bodnaras... Regele si carlistii din apropierea lui, din teama ca nu cumva noi sa-l facem scapat pe Antonescu, au preferat sa-l dea in paza comunistilor, pentru ca acestia sa-l predea rusilor indata ce vor ajunge in Capitala". Arestatii au fost paziti de o garda dubla, comunista si a armatei romane, dar Emil Bodnaras era cel care coordona totul. O saptamana mai tarziu, la 31 august 1944, generalii sovietici Burenin si Tevcenkov, din ordinul lui Stalin, au cerut primului ministru Sanatescu sa le permita sa-i viziteze pe fostii conducatori romani arestati. Generalii sovietici au intrat in casa conspirativa din Vatra Luminoasa, insotiti de o garda numeroasa de soldati, si fara multe vorbe i-au luat cu ei pe arestati. Inghesuiti in trei automobile ZIS, si escortati, Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Pantazi, Eugen Cristescu, Constantin Toblescu, C.Z. Vasiliu si Radu Lecca au fost dusi pana la Balti, in Basarabia, de unde un tren i-a transportat la Moscova. Ion Antonescu nu avea de unde sa stie ca, nu departe de compartimentul sau, era dusa in prizonierat si sotia sa, Maria.

Tesu SOLOMOVICI