Gabriel ANDREESCU 

Tudor Stanica a mai fost amintit in acest ziar. Faima de personaj sinistru vine de la brutalitatea cu care cel ajuns in fruntea Directiei Cercetari Penale a Militiei si-a construit cariera. A cazut odata cu regimul Ceausescu in... bratele moi ale regimului Iliescu care l-a transformat intr-un bogat om de afaceri. Falimentarea Credit Bank si a Bancii Populare Romane l-a readus, pentru o perioada, in atentia opiniei publice. Ca sa dispara din nou intr-o dulce discretie, unde ar fi ramas, nederanjat, fara extraordinara tenacitate a lui Andrei Ursu, fiul inginerului-poet asasinat in 1987. Dupa 15 ani de la inceperea investigatiilor de catre procurorul Dan Voinea, Andrei Ursu a reusit sa trimita in fata Justitiei o parte din ucigasii tatalui sau. Tudor Stanica era unul dintre autorii asasinatului. In luna octombrie 2003, acesta a fost condamnat la 10 ani de inchisoare. Intr-o tara ca a noastra in care teroristul numarul unu iese bine mersi afara din inchisoare si apoi, din tara, nu e ciudat ca Tudor Stanica a beneficiat de cinci intreruperi ale executarii pedepsei. "Motivele medicale" pentru care a fost eliberat erau insa contrazise flagrant de energica prezenta publica a celui condamnat. A fost vazut in mai multe randuri in ultimii doi ani, parand perfect sanatos, a fost prezent activ inclusiv la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Din octombrie 2003, Stanica nu a efectuat nici macar un an de inchisoare. Unul dintre judecatorii care au favorizat eliberarea asasinului, Marin Cercel, fusese procuror chiar in dosarul lui Gheorghe Ursu. A fost dovedit ofiter activ in cadrul fostului Departament al Securitatii Statului, dar a ajuns judecator la Sectia penala a Curtii de Apel Bucuresti. Un alt personaj implicat este medicul legist Valentin Iftenie, care a recomandat eliberarea inculpatului de trei ori dupa ce incercase sa-l absolve pe Tudor Stanica intr-un alt proces, printr-un certificat medical. Expertiza era insa ilegala si, cum s-a dovedit in luna mai 2005, falsa. Cea mai noua inventie a legistului sustine ca Stanica ar avea o "dispozitie depresiva... idei prevalente de autoinvinovatire, culpabilitate... fantasme cu continut suicidar...". Iata-l deci pe "sadicul tortionar sef al militiei ceausiste" (eticheta apararii) suferind de complexe morale si avand nevoie de "supraveghere si ingrijire in mediul familial..."! Recent, executarea pedepsei a fost intrerupta de judecatoarea Vasile Francesca de la Curtea de Apel Bucuresti pentru o noua perioada de sase luni de zile. In aceasta situatie strigatoare la cer, Andrei Ursu a inaintat o actiune impotriva intreruperii pedepsei, caci dubiile in legatura cu presupusa boala erau evidente. Ce era mai firesc pentru o Justitie decenta decat sa ceara efectuarea unei expertize medico-legale cu excluderea doctorilor compromisi si rejudecarea cererii? Ce era mai in serviciul Justitiei ca, la examinare, sa participe si un expert din partea victimei? Ce era mai logic decat ca partea vatamata sa ceara o instanta obiectiva care sa dispuna un tratament in regim de penitenciar, daca boala s-ar fi adeverit? Se intampla cu majoritatea detinutilor si este posibil si in cazul diagnosticului dat lui Tudor Stanica. A spus-o prima comisie a INML, aratand ca tratamentul prescris se poate face prin aducerea detinutului la spital o zi sau doua pe luna. Cererea de recurs a familiei lui Gheorghe Ursu a fost judecata la 9 august a.c. de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Fara a mentiona vreun text din Codul de procedura penala sau alt temei legal, instanta suprema condusa de presedinta Teodorescu Margareta a interzis pur si simplu avocatei lui Andrei Ursu sa sustina cauza in proces. Aceasta decizie a inaltei Curti de Casatie si Justitie, in favoarea unui tortionar implicat intr-una din cele mai dezbatute crime ale regimului Ceausescu, survine intr-un moment in care tema deconspirarii fostilor ofiteri si colaboratori ai Securitatii a atins un prag critic. Ea confirma strania imunitate a celor care au jucat un rol de prima marime in sistemul de opresiune al vechiului regim. Exista clar riscul ca orice judecator sau expert care a colaborat inainte cu "organele" sa-si asiste, prin mijloacele ce-i stau la dispozitie, vechii colegi. In astfel de situatii, cred ca este nevoie sa se treaca la o practica de recuzare a judecatorilor si expertilor neverificati cu privire la eventuala colaborare cu Securitatea - atunci cand prezumtia este rezonabila. Aceasta ar constitui o presiune pentru adoptarea unei legislatii menite sa elimine din sistemul de Justitie si de la evaluare pe oricine care a facut parte din politia politica comunista. Acesti oameni nu pot fi credibili si nu au autoritatea sa dea verdicte de care depinde viata semenilor lor.