Romania e pe punctul sa depaseasca planul la hectarul de informatori si colaboratori ai Securitatii. Din holda de turnatori nu se vede nici cal, nici calaret Nu se mai vede nici Securitatea, nici cei care au purtat-o in buiestru. Daca pana ieri, coruptia era in actualitate, iar jurnalistii faceau coada la Departamentul National Anticoruptie, acum plasutele ziaristilor s-au mutat la CNSAS. Putini se multumesc sa astepte un functionar mai milos cu un comunicat de presa. Stirile bomba se dau pe usa din dos si servesc, cum au servit mereu dosarele Securitatii, fie la compromiterea figurilor politice sau publice, fie la spalarea de pacate a unor securisti notorii. La ambiguitatea judecatii publice pune umarul neputinta CNSAS care da, de la o zi la alta, solutii contradictorii care mira chiar si membrii Colegiului. Nici o zi fara o deconspirare, nici o seara fara telenovela informatorului pocait, care si-a facut datoria patriotica si a semnat pactul cu diavolul pentru a apara tara de cruzii ei dusmani. Rapiditatea demascarilor nu da timp evaluarilor obiective. Mediatizarea securistica nu exceleaza prin calitate, copleseste prin cantitate. Efectul pervers al acestei continue demascari si infierari este o adanca somnolenta etica. Pentru spectatorii dosariadei, cele mai odioase personaje ale regimului trecut sunt turnatorii. Adevarat, pe scara valorilor morale, sunt in subsolul umanitatii. Au ruinat cariere, au mutilat biografii. Conform acestei viziuni, Securitatea a fost beneficiara, nu si patroana a cohortei de turnatori. Acestia au practicat turnatoria din patriotism pervers, pentru privilegii, fara ca Securitatea sa-i fi fortat, santajat sau cumparat. Insa nu turnatoria a fost raul absolut pe vremea comunismului. Chiar daca pentru Securitate, turnatoria a fost sarea in bucate, ajuta la ingrasarea dosarelor de tradare nationala si eventual a arestului din Rahova, cand a fost vorba de mari crime si abuzuri, Securitatea n-a tras cu turnatori, ci cu gloante. Nu turnatorii urmareau, anchetau, terorizau! Stim acum mai multe despre amploarea coruptiei morale in perioada comunista. Racolari s-au facut in scoli, micii turnatori isi perfectau abilitatile informative la locul de joaca. Profesorii aveau norma de turnat, ca si studentii sau militarii. Romanul acumuleaza pasiv aceste stiri enorme, fara sa-i pese ca marele absent al povestii este personajul principal, Securitatea, care a evitat abil, pana acum, si raspunderea si indignarea colectiva. In infierarea generalizata, Securitatea isi vede in continuare de treaba. CNSAS-ul a deconspirat doar putin peste 130 de fosti angajati ai Securitatii care ar fi facut politie politica. Unii sunt la varsta azilului, altii deja raposati. Ceilalti au iubit patria, au aparat-o. Ofiterii care recrutau minori prin licee si scoli sunt acum bine mersi, avansati in grad si in funtea unor departamente importante ale SRI. Nu exista vreun semn ca SRI se cutremura de indignare la gandul ca fostii securisti l-ar putea compromite. Ofiterul care a obtinut prin santaj declaratii si informari de la Max, pe cand acesta era student, a fost pe statele SRI-ului pana anul trecut, cand a iesit la o pensie. Raman cateva zeci de mii securisti deveniti peste noapte revolutionari, trecuti cu arme si bagaje in barca revolutiei in direct, alaturi de Ion Iliescu. Unii sunt si acum in viata activa. Colonelul Ilie Merce a servit patria si dupa '89, iar astazi ocupa un loc in Parlament. O bruta sinistra ca generalul Plesita apare la televizor si povesteste cu lux de amanunte cum ii punea cu botul pe labe pe dusmanii poporului, cu pumnul si injuratura groasa. Raman deoparte, sefii de la partid care au invatat la scoli inalte cum se smulge cu clestisorul de unghii ce e mai bun din oameni, caracterul, demnitatea, vointa, onoarea si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, umanitatea. S-au salvat militienii, judecatorii, procurorii, activistii, metodistii, trepadusii de la judeteana de partid, grangurii din Comitetul Central. Intrebat de lustratie, cu nerusinarea comuna inaltului activist de partid si ultimului jeg securist, Ion Iliescu izbucneste cu manie proletara. Lustratia este o diversiune, un reflex totalitar si, culmea, o actiune care reabiliteaza Securitatea! Uita ca el insusi este produsul perfect al simbiozei Partid - Securitate. Uita ca a luat Securitatea in brate dupa 89, a ocrotit-o, a reabilitat-o si ca pe securisti de bine si-a intemeiat accesul la putere. A uitat ca primul securist demascat a fost Dumitru Mazilu, un securist rau care, in inuarie 1990, a sugerat spiritelor incinse din Piata Victoriei demisia lui Iliescu. Si a uitat ca pe ceilati, pe securistii de bine i-a inaintat personal in grad si le-a asigurat imunitatea si impunitatea.