Gabriel ANDREESCU 

Atitudinea fata de evenimentele din Orientul Mijlociu, in particular din Liban si Iran, depinde de imaginea pe care o avem despre islamism. Daca credinta islamica poate mobiliza adeptii, asemenea oricarui fenomen cultural-religios, si sub flamura pacii, si sub cea a razboiului, in schimb tendinta fundamentalista numita "islamism" se identifica doar cu ultimul. Exista astazi personalitati care considera absolut imperioasa mobilizarea democratiilor impotriva acestui "nou totalitarism". Un manifest lansat acum cateva luni atragea atentia ca, desi a reusit sa infranga fascismul si stalinismul, lumea se afla "in fata unei noi amenintari globale: islamismul. Noi, scriitori, ziaristi, intelectuali, chemam la rezistenta impotriva totalitarismului religios si la sustinerea libertatii, egalitatii de sanse si valorilor seculare pentru lumea intreaga". Recunoscand existenta cauzelor, islamismul hranindu-se, ca toate totalitarismele, din temeri si frustrari, semnatarii subliniaza "clar si ferm", ca "nimic, nici macar disperarea, nu justifica alegerea obscurantismului, a totalitarismului si urii. Islamismul este o ideologie reactionara care ucide egalitatea, libertatea si secularismul oriunde se manifesta acestea". Autorii au fost oripilati de scandalul caricaturilor lui Mohamed care, sustin ei, au repus in evidenta necesitatea luptei pentru sustinerea valorilor universale. Semnatarii neaga ideea unei infruntari intre civilizatiile Vestului si Estului. Ea se duce intre democrati si teocrati. "Noi respingem", spune manifestul, "relativismul cultural care revine la acceptarea ideii ca barbatii si femeile culturii musulmane pot fi privati de dreptul la egalitate, libertate si de valorile seculare in numele respectului pentru valorile culturale si traditii". Aceasta afirmatie ar trebui astazi repetata mai des, caci sensul originar al relativismului cultural era de inaltare a fiintelor umane; de afirmare a interesului si respectului pentru oameni provenind din culturi considerate prin traditie inferioare. Or, relativismul a ajuns astazi prea deseori invocat ca sa legitimeze contrariul, practici injuste si chiar inumane. In aceeasi logica, manifestul acuza utilizarea mult prea usoara a "termenului nefericit" de "islamofobie", care confunda criticarea Islamului ca religie, act legitim, cu stigmatizarea credinciosilor, indecenta ca atitudine. Cine cunoaste impetuoasa cariera a termenului in cadrul discursului din Uniunea Europeana, intelege de ce semnatarii au tinut sa declare ca nu vor renunta la spiritul lor critic de teama de a nu fi acuzati de islamofobie. In sfarsit, manifestul sustine apasat principiul secularismului, valoare prea des uitata sau tradata. Opunerea curenta a secularismului, pe de o parte, si a libertatii religioase, pe de alta, nu este doar inadecvata, ci intoarce lucrurile cu capul in jos. Secularismul este indispendabil manifestarii religioase libere. Deci diverse. El reprezinta o conditie a emanciparii doctrinelor religioase, punand in valoare incarcatura spirituala si culturala a credintelor in detrimentul dimensiunii lor dogmatice si de putere. Manifestul dat publicitatii acum cateva luni se adreseaza tuturor "democratilor si oamenilor cu spiritul liber" si este deschis (se poate semna la http://www.petitionspot.com/ petitions/manifesto). Ideile, enuntate separat, nu sunt noi, dar ele conving luate impreuna datorita echilibrului dintre fermitate si nuanta. Ele infrunta moralismul superficial si identifica cu precizie codurile nevralgice ale defetismului actual. Lista initiatorilor da la randul ei greutate manifestului. Apar printre ei liberali ai culturii islamice precum scriitorul Salman Rushdie si deputata olandeza Ayaan Hirsi Ali, filosoful Bernard-Henri L�vy si Philippe Val, directorul publicatiei Charlie Hebdo care a preluat caricaturile lui Mohamed in semn de solidaritate cu ziaristii danezi amenintati cu moartea. Nu stim daca acest manifest va face istorie. Dar, iata, incearca. PS. S-au adunat in paginile Ziua reactii la doua editoriale anterioare. Regret ca membrii Consiliului Director al LADO au gasit ca articolul in care invocam Liga reprezinta un "atac" la adresa organizatiei. Pur si simplu, nu au inteles sensul celor scrise de mine. Si pentru Miruna Munteanu as adauga cateva date. Implicarea Al Qaida in fosta Iugoslavie a avut loc in ultima parte a anilor '90, cand a gasit receptivitate in urma ororilor facute de militarii sau paramilitarii sarbi. Premierul Ehud Olmert blufeaza cand vorbeste de 10.000 de victime civile in timpul interventiei NATO in Serbia. Acestea, documentate in detaliu, sunt de ordinul a cateva sute. Miruna Munteanu are insa sigur dreptate in ce priveste concluzia: nu exista combatanti absolut inocenti.