Gabriel ANDREESCU 

Marti, Miruna Munteanu, pe care am felicitat-o candva pentru splendidul articol scris ca replica la un editorial misogin semnat de Dan Ciachir, a publicat o diatriba la adresa Israelului si a Statelor Unite. Conform tezelor energice ale domniei sale, vietile a sute de mii de civili din Liban sunt in pericol intrucat Washingtonul a dat Israelului un cec in alb. "Razboiul impotriva terorismului" ar fi doar o sintagma diabolica. Aviatia israeliana a ajuns sa bombardeze postul de televiziune Al Manar, oficina propagandistica a Hezbollahului desi, adauga Miruna Munteanu, atacarea jurnalistilor si a institutiilor de presa este strict interzisa in orice conflict. Civilii sunt si ei vanati in teren deschis de aviatia Israelului. Pentru ca logica a ce se intampla in Liban sa fie si mai limpede, autoarea face comparatie cu evenimentele din fosta Iugoslavie. Acolo, Guvernul de la Belgrad a trimis trupe in Kosovo "sa lupte impotriva organizatiei teroriste UCK". Totusi, vine comentariul, armata sarba actiona strict intre hotarele nationale. Desi sarbii nu au atacat Albania, utilizarea capacitatilor militare in provincia Kosovo a fost considerata inacceptabila. Obiectivele ei ar fi fost foarte asemanatoare cu cele invocate astazi de Israel: sa anihileze o formatiune paramilitara sponsorizata din strainatate. In ciuda acestei situatii, la presiunile Statelor Unite, NATO a dezlantuit iadul (sic!) impotriva Serbiei. Exemplul arata ca SUA si Israel au un dublu standard, conform logicii ca dreptatea celui mai puternic este intotdeauna cea mai buna. Interpretarea Mirunei Munteanu: atacarea fortelor Hezbollah de catre Israel este ilegala din punctul de vedere al dreptului international in timp ce actiunea fortelor sarbesti din Kosovo era cat se poate de legala. In subtext, intelegem ca un guvern ar incalca dreptul cand comanda trecerea granitei altui stat, dar este legitim atunci cand actioneaza, in orice fel, pe teritoriul de jurisdictie proprie. Aceste teze saracesc cu totul aplicarea normelor internationale in cele doua cazuri luate ca exemplu. In fapt, atacurile fortelor Hezbollah din Liban constituie un indiscutabil casus beli. Trimiterea de rachete si incursiunile de rapire justifica "in termeni de drept" riposta statului evreu. Impotriva cui? Daca Libanul protejeaza grupurile teroriste, atunci impotriva lui, sanctionand aceasta atitudine beligeranta. In fapt, Guvernul libanez nu-si poate exercita suveranitatea, el doar suporta prezenta si actiunea gruparii islamiste. Cum Israelul nu are in fata un stat suveran, este in situatia de a lupta pe teritoriul ocupat nu de libanezi, ci de Hezbollah. Sugestia insistenta ca Israelul vaneaza civili este cu totul absurda. Oamenii care decid in Israel nu au mentalitatea teroristilor care pun bombe in autobuze cu elevi pentru ca sangele pe care-l improasca sa fie cat mai tanar. Politic, existenta victimelor civile reprezinta un cosmar. Israelul are tot interesul sa le evite, dar nu poate. In ce priveste interzicerea atacarii jurnalistilor si a institutiilor de presa in orice conflict, Miruna Munteanu are dreptate in principiu, dar nu in context. Caci angajatii la Al Manar nu sunt ziaristi, ci soldati care lupta cu imaginea si cuvantul. In ce priveste razboiul din Balcani, si aici alegatiile despre fapte sunt tot atat de contestabile cat sunt si interpretarile. Milosevici a reprimat populatia albaneza din Kosovo ca sa isi mentina puterea in Serbia, nu din cauza UCK, formatiune insignifianta pana cand trupele paramilitare sarbesti au inceput sa asasineze si sa violeze fara impunitate. Interventia din Balcani condusa de Statele Unite a survenit exact atunci cand politica dezgustatoare a regimului Milosevici se transforma intr-o epurare etnica de proportii capabila sa destabilizeze intreaga regiune. Interventia umanitara are legitimitate istorica, iar ea a devenit chiar o obligatie in sistemul de drept stabilit dupa al doilea razboi mondial. Fara implicarea SUA in evenimentele din Balcani, si astazi am avea razboi in regiune, sute de mii de refugiati traversand Europa, un Milosevici tronand peste o Serbie cu statutul Belarusului. Cele spuse mai sus nu dau un certificat in alb Israelului si SUA. Interventia Tzahal ridica intrebari, dar nu pentru ca statului evreu i-ar fi interzis sa se apere in afara granitelor, ci in raport cu aplicarea altor principii. Este oare proportionala interventia Israelului? Chiar se face ce este necesar pentru evitarea, pe teatrul de razboi, a pierderilor civile? Oare aceasta interventie masiva are in vedere efectele pe termen lung? In ce priveste dreptul, uneori el este si in favoarea celor puternici. Nu doresc nimanui sa apuce ziua in care puterea s-ar afla nu in mainile SUA si ale Israelului, ci in cele ale Iranului si Siriei.