Sorin ROSCA STANESCU 

Exista, fie ea si ad-hoc, o coalitie anti-Basescu. O stie si presedintele. De altfel, el a enuntat acest lucru inainte de a pleca la Washington. Cu exceptia Partidului Democrat, toti ceilalti ii opun o inversunata rezistenta atat in ceea ce priveste viitorul pachet de legi pentru siguranta nationala, cat si sub aspectul numirii noilor sefi ai serviciilor secrete. In paralel, a fost declansata o adevarata intrecere intre oamenii politici din diferite partide, care are drept obiectiv suspendarea presedintelui. O procedura care, in mod paradoxal, necesita tot atatea voturi in Parlament, ca si cea a investirii sefilor de la SRI si SIE. Dar procesul nu se opreste aici. El pare a traversa Atlanticul, pentru a ajunge si la Casa Alba. Si nici ceilalti parteneri NATO nu stau chiar cu bratele incrucisate. In pragul primirii Romaniei in Uniunea Europeana, opinia publica interna si externa este inflamata de paroxismul pe care il pot atinge situatiile conflictuale de la Bucuresti. O criza institutionala legata de situatia fara precedent in care, in timp de pace, serviciile secrete si Parchetul General sunt decapitate simultan, ameninta sa se transforme intr-o criza constitutionala, intr-una politica interna si externa. In functie de forta participantilor la aceasta batalie, am putea oare sa stim, inca de pe acum, cine va fi castigatorul? In conditiile in care coalitia politica anti-Basescu nu este doar conjuncturala, efemera, superficiala, asa cum, de altfel, sunt multe intelegeri de acest gen in Romania, vom asista, probabil, pana in primavara anului viitor, la un deznodamant. Ori va fi Basescu suspendat din functia de presedinte, sub acuzatia ca a incalcat prevederi constitutionale, ori adversarii acestuia din clasa politica si din Parlament vor fi infranti. Partidele, minus PD, au posibilitatea ca, unindu-se, sa realizeze, in vederea suspendarii presedintelui, un scor de jumatate plus unu din numarul total de parlamentari, in timp ce presedintele are si el sansa, conferita recent de Curtea Constitutionala, de a umili si ingenunchia clasa politica, adresandu-se direct populatiei, prin intermediul unui referendum. Iesirea din impas ar fi miraculoasa: prin identificarea unor directori ai serviciilor secrete cu care toata lumea sa fie de acord. Daca, insa, se va ajunge la un asemenea conflict la scena deschisa, seful statului poate castiga, in masura in care populatia va fi de partea lui. De aceea, esential este ce diagnostic ii da cetateanul roman cu drept de vot sanatatii politice din Romania. Este un subiect interesant, tinand atat de psihologia de masa, cat si de natura si forta mesajelor transmise populatiei. Dar asupra acestui aspect voi reveni cu alta ocazie. Fapt este ca, daca va exista o finala, asa cum protagonistii anunta, atunci ori Basescu va schimba regulile jocului in favoarea sa, ori ceilalti o vor face si atunci actualul sef al statului este pierdut. In timpul sau in urma unei crize de furie, reala sau simulata, declansata prin volatilizarea lui Omar Hayssam, trei sefi de servicii secrete au demisionat la Cotroceni. Semn ca de aici si numai de aici li s-a tras. In Parlament, situatia a fost cat de cat limpezita. Demisiile au fost date sub presiune. Si unde nu trebuie. Niciunul nu este numit de Cotroceni. La SIE si SRI, competent este Parlamentul, iar la Serviciul secret din MI, Guvernul. Cu toate acestea, Basescu si-a permis sa scrie pe demisii, punandu-si si semnatura, ca este de acord. Semn ca fie nu cunoaste prevederile Constitutiei, fie le ignora. Ceea ce a declansat o reactie fara precedent a clasei politice, care a reverberat prin raspunsul extrem de dur dat de Senat si Camera Deputatilor ultimatumului prezidential, prin care Basescu a anuntat ca nu va propune noi sefi ai serviciilor secrete decat dupa adoptarea pachetului de legi vizand siguranta nationala. Un fel de anteproiect, elaborat in interiorul unuia sau mai multor servicii secrete, inghitit pe nemestecate de institutia prezidentiala, tinut la secret, in mod straniu, timp de doua luni si aflat abia acum in dezbatere publica. Intrucat Cotroceniul, conform Constitutiei, nu are vocatia initiativei legislative, bomba cu explozie intarziata i-a fost pasata Guvernului. Care a intors-o cu susul in jos, aratand ca preconizatul pachet de legi aseza serviciile inteligente cu spatele la cetatean. In orice caz, Parlamentul, pana una alta, refuza conditionarea numirii unor noi sefi SRI si SIE de adoptarea noilor legi. Si il obliga pe presedinte sa-si nominalizeze neintarziat favoritii. Pentru moment, ne aflam intr-o criza institutionala. Ce se intampla daca Basescu refuza, la randul lui? Criza va fi constitutionala. Strainatatea e si ea atenta. Si chiar iritata. Intrucat, conform acordurilor cu partenerii euro-atlantici, viitorii sefi trebuie sa primeasca de la acestia aviz favorabil. Gafa lui Bush, cand i s-a adresat lui Basescu cu titulatura cuvenita primului ministru, poate fi deliberata. Multe asa-zise gafe ale sefului administratiei americane sunt, de fapt, gesturi deliberate. Semnale. Sa-i fi transmis acesta lui Basescu mesajul ca, in conformitate cu Constitutia Romaniei, puterea reala se afla nu la Cotroceni, ci la Guvern? Ramane de vazut. Finala se va juca, totusi, la Bucuresti. Si nu in alta parte.