Intotdeauna i-am detestat profund pe pupatorii de steaguri, pe oportunistii care spuneau ca dedica victoria "acestor minunati suporteri" si care declarau ca, poate cu exceptia copiilor - care le sunt utili mai mult ca sa se jure pe ei ca n-ar fi fost blat -, nu iubesc altceva mai mult pe lumea asta decat echipa la care evolueaza. Cand pleaca si de la respectiva formatie, prin cunoscutul procedeu al alungarii ori prin adulmecarea unei oferte financiare mult mai tentante chiar din partea unei grupari rivale, isi dau brusc seama ca ei, de fapt, sunt profesionisti pur-sange si joaca pentru clubul care-i plateste. Sa ne amintim, de exemplu, de Florentin Petre pe care multi il considerau un simbol al lui Dinamo. (Mai aveti multe simboluri d-astea?) Nu-i vorba, pe el chiar il consideram sincer cand spunea ca e dinamovist pana la moarte - pentru ca in vreo doua randuri chiar asa era sa si fie, din nefericire -, insa cand a devenit indezirabil in "Groapa" a dat de inteles ca n-ar refuza eventualele oferte din partea Stelei si Rapidului, despre care bineinteles ca nici n-a fost cazul. Dar ce vorbim noi de Nichipercea pentru ca avem la indemana exemple mult mai concludente. Cand aminteam mai sus de pupatorii de steaguri ne gandeam, desigur, la Anghel Iordanescu si Dan Petrescu, doua nume mari din istoria Stelei care, cand au fost ademeniti in Giulesti, au umplut cu bale panza aia alb-visinie, ultimul depasind absolut toate limitele penibilului cand a dezvaluit ca el in copilarie tinea cu Rapidul, cu toate ca juca la juniorii Stelei. Ultimul astfel de mit avea sa se destrame, de data asta intr-un mod decent, zilele trecute, cand noul antrenor al celor de la UTA, Marius Lacatus - asta chiar simbol, nu ca starpitura aia! - avea sa spuna ca fidelitatea fata de o echipa si de niste biete culori ar cam fi o gainarie, pentru ca fotbalistul lupta pentru sine, pentru performanta, pentru bani, familie si prieteni. Cinic, dar adevarat. E clar ca ne-am lungit cu aceasta introducere doar pentru a ajunge la Zicu. Cealampadiul asta s-a laudat la randu-i ani de zile ca ar fi cel mai al dracului dinamovist posibil, incat multa vreme am crezut ca aceasta e singura sa calitate, daca asta se poate numi in felul acesta. In mintea lui poate si el era sincer, caci ne amintim ca in perioada in care a fost imprumutat de "caini" la Farul unul dintre coechipierii sai constanteni afirma public ca il detesta din tot sufletul pentru ca in vestiar Ianis chiraia de bucurie dupa partidele in care echipa dobrogeana era invinsa de Dinamo. Dastept baiat! Ei bine, alaltaieri, cand a ajuns la Rapid, Zicu avea sa afirme raspicat ca nu este dinamovist, ca e jucatorul lui Inter Milano, cu care mai are contract inca doi ani si jumatate si ca e extrem de bucuros ca a ajuns in Giulesti unde cica exista niste suporteri minunati, care fac in tribune o atmosfera extraordinara, bla-bla-bla, chestii de genul asta. Sa ne fie din start mila de el? Inca nu, hai sa mai avem putintica rabdare.

Constantin DINU