Octavian HOANDRA 

Nu e un secret: avem, in ceea ce unii numesc poate cu prea mare usurinta "societate civila" traitoare in Romania, in primul rand, si extrem de evident, mai multe paliere. Unul ar fi cel al "civililor inregimentati", care ocupa, de obicei prima pagina a ziarelor portocalii, si care se zbenguie pe la televiziuni, pe post de "analisti" pe diverse teme civile sau militare. Dintre acestia se aleg, in cele din urma cei mai obedienti, care devin consilieri ai marilor politicieni, sunt instalati la conducerea televiziunii sau radioului public, in posturi "de paza", cu misie sa laude puterea. Altii, tot din aceeasi categorie, si-au facut propriile "afaceri", propriile "Academii", devenind academicieni-analisti, beneficiari ai unor "grant"-uri generoase, si care analizeaza si propun programe, tot in sprijinul stapanilor. Pentru sefii politici de drept, in marea lor majoritate agramati, aceasta pica extrem de bine, fiindca "muncitorii civili" sunt aceia carora le revine necesarul rol de a inventa motive pentru toate gafele lor pseudo-politice, pentru toate initiativele care ajung legi doar pentru folosul personal, ori al grupului politic aflat la putere. De un timp incoace, sunt consultati, mai ales de catre televiziuni, pe post de oracol si directorii institutelor de sondare a opiniei publice, care, culmea, nu sunt intrebati despre sondajele lor (in cea mai mare parte "sondajele" uimesc prin sustinerea clara a unei parti a politicienilor, aflati, in Romania de dupa 1989, intr-un enervant si de cele mai multe ori mitocanesc razboi, ce nu are nimic de-a face cu lupta politica), ci despre dinamica unei politici a intereselor pe care acestia, cu distinctia aristocratica a unor veritabili "political scientisti" (ceea ce ei n-or sa ajunga vreodata), se fac ca nu o observa, multumindu-se sa "faca frumos", de parca ar vorbi in oglinda. Dar, asta e: in fond, nimeni nu este vinovat, nici macar ei, ca au simpatii politice, si ca nu pot rezista fara sefi. Inutil sa crezi ca cineva ar putea avea cu aceste distinse personaje un dialog in contradictoriu. Fereasca sfantul sa ai alta parere, ca esti pus la punct imediat: ba de un talk-show man brunet si imberb care da verdicte implacabile, ba de un "realizator" toxicoman, cu permisul de conducere luat pentru consum de alcool. Daca scapi cumva cuvantul "stanga", poti fi mustruluit cu o rautate crunta de televiziunea publica, fie prin "doamna portocalie" a stirilor, suparata, poate ca imbatraneste prea repede, fie la un talk-show unde moderatorul se chinuie sa articuleze intrebari gata-facute din timp, in cancelariile prezidentiale. Iar daca te incapatanezi si mai mult sa ai alta parere despre "Traian cel Mare", atunci "traian cel mic" te va pedepsi in textele sale, din care mai marii politici invata abecedarul, sau analistul care se plimba intre a-l consilia pe Adrian Nastase si a-l proteja pe actualul presedinte, va observa, precum in cazul ministrului Atanasiu, ba ca ai pometii lasati, ba ca "mesteci" cuvintele. Marea majoritate a acestor domni-doamne au (cu exceptia celor care au lucrat pentru sectiile romane ale unor posturi de radio, si care au refuzat functii grase, de analisti pe langa Guvernele Frantei si Angliei, numai din patriotismul de a "analiza" in Romania), sunt produsul celebrelor burse Soros, sau altele, special date de aceste institutii pentru consolidarea societatii civile dupa anii negri ai totalitarismului. Nu. Nu va speriati: nu am de gand sa atac aceasta fundatie sau alta asemeni ei, care a ajutat, pe langa cei mentionati mai sus, o multime de alti tineri, sa-si realizeze importante proiecte de cercetare. Voiam doar sa constat cum aceste fundatii si-au ratat obiectivul de a naste si consolida o societate civila romaneasca. Au reusit, in schimb sa scoata la lumina un avorton: un grup scindat al societatii romanesti, care nici nu a avut curajul sa-si asume actul politic, nici sa se dedice studiului aprofundat, nici sa devina repere morale pentru o societate cazuta, ca cea in care traim. Ei nu apartin societatii civile, care s-a scindat, pe de o parte existand cei care lucreaza la stapan - despre care vorbeam mai sus -, iar pe de alta aceia care prin activitatea lor de zi cu zi, de la marile personalitati ale culturii, recunoscute de toata lumea, (Plesu, Tismaneanu, Paler, Pavel, Mihaies, Patapievici, Tanase, sau exilul Monicai Lovinescu, Ierunca etc) si pana la tinerii creatori, ori pur si simplu cetateni educati, care au pretentia sa stie ce se intampla cu viata lor -, se pot gandi fara interese ascuns-meschine la viitorul acestei tari. In masura in care acestia din urma vor sti sa-si aleaga modelele, vor fi mai utili decat "angajatii". Nu fac altceva decat sa-mi exprim increderea in cea de-a doua categorie, posesoare a unei mai mari cantitati de bun simt, si ceva mai departe de suficienta ori orgoliul nemasurat al celorlalti.