Mihai TANASESCU 

Guvernul Tariceanu reuseste, cu fiecare masura adoptata, sa adanceasca derapajele macroeconomice care afecteaza in prezent Romania. Decizia guvernamentala de a majora, inca o data, in mai putin de sase luni, deficitul bugetar creaza o problema semnificativa pentru mecanismele economiei nationale. Executivul condus de premierul Tariceanu a hotarat sa cheltuiasca suplimentar peste doua miliarde de euro, in conditiile in care, la jumatatea anului, Romania inregistreaza un excedent bugetar de aproape 1% din PIB. Astfel, Guvernul va trebui sa cheltuiasca, intr-o perioada relativ scurta de timp, fonduri bugetare de peste 3,5% din PIB (mai mult de trei miliarde de euro) pentru a satisface incoerenta manageriala si lipsa de strategie in domeniul cheltuielilor publice. Guvernul a ales solutia majorarii deficitului bugetar, spunand ca stabilitatea economiei nationale nu este in pericol si ca statul roman trebuie lasat sa cheltuiasca bani pentru investitii si restructurare. Daca ne uitam, insa, la structura cheltuielilor suplimentare datorate maririi deficitului, nu putem sa nu observam tenta lor electorala. Mai mult de jumatate din fondurile publice suplimentare sunt alocate pentru salarii, despagubiri sau subventii. Tariceanu, al carui Guvern s-a aflat in zodia provizoratului si a amatorismului inca de la investitura, isi dezvaluie din nou pregatirile pentru alegerile anticipate. Ultima batalie intre Palatele Victoria si Cotroceni poate fi un argument in favoarea acestei teze. Atat premierul Tariceanu, cat si ministrul Finantelor Vladescu uita sa ne spuna ca deficitul de 2,5% din PIB nu este nici pe departe batut in cuie. Oficialii de la Palatul Victoria s-au grabit sa afirme ca a doua rectificare bugetara nu va fi ultima de anul acesta. Daca anul trecut, actorul principal al telenovelei economice guvernamentale a fost Codul Fiscal, modificat de patru ori in 2005, in 2006 rolul central a fost preluat de bugetul statului. Guvernul Razgandeanu a declarat in 2005 razboi total stabilitatii si predictibilitatii economice si nu vrea sa piarda teren in anul premergator aderarii la Uniunea Europeana. Banca Nationala a fost pusa, si de aceasta data, in fata faptului implinit. Rezultatul deciziei guvernamentale va fi cresterea accelerata a cererii agregate, acompaniata de o majoarare iminenta a inflatiei in perioada imediat urmatoare. Pentru premierul Tariceanu, insa, dezinflatia nu reprezinta o prioritate la fel de mare cum este jocul electoral cu bani publici. Ne-am obisnuit ca politicile publice promovate de catre actualul Guvern sa fie sacrificate in scopuri electorale. A surprins insa atitudinea oscilanta a Bancii Nationale, care a pendulat intre critica politicilor bugetare ale Guvernului si sustinerea masurilor inflationiste promovate de Executivul Tariceanu. Vreme de un an si jumatate, Guvernul a adoptat masuri care au incurajat inflatia si au dezamagit banca centrala. Inca din 2005, Executivul s-a obisnuit sa foloseasca BNR drept paratrasnet pentru "aventurile" economice pe care ni le propune drept politici bugetare. De aceasta data, insa, oficialii BNR lasa impresia ca au ales deliberat rolul de paratrasnet. Hotararea BNR de a majora dobanda cu 0,25%, pana la 8,75%, si de a creste rezervele minime obligatorii pana la 20%, a starnit criticile dure ale oamenilor de afaceri. Sistemul de creditare, sursa care alimenteaza economia romaneasca, este prima victima a deciziei bancii centrale. Banii se vor scumpi, iar producatorii vor fi obligati sa majoreze preturile bunurilor de consum. Surplusul de bani care va inunda economia romaneasca in lunile urmatoare va fi, in mod cert, sterilizat de Banca Nationala, pentru a combate eficient presiunea inflationista. BNR pierde astfel resurse si credibilitate, incercand sa gireze jocurile politice meschine ale Guvernului Tariceanu. Coordonarea deficitara intre politica fiscal-bugetara a Guvernului si masurile de politica monetara promovate de BNR alimenteaza nemultumirile mediului de afaceri. Banca Nationala este nevoita sa raspunda la bajbaielile necontrolate ale unui Executiv care nu poate sa guverneze Romania, dar reuseste de minune sa-si tradeze propriile principii si propriul electorat.