Ioan GROSAN 

Mai in gluma, mai in serios, printre amicii de la Terasa Muzeului Literaturii, l-am numit candva "scepticul de serviciu al natiunii". Dar - ma grabesc sa adaug - scepticismul autorului "Vietii pe un peron" nu e unul incruntat-mohorat, ci semnul sau definitoriu, al scepticismului, e vitalitatea. Una care pune mereu sub acolada intrebarii si a indoielii cliseele, entuziasmele noastre facile, iluziile momentului ("iluzia Iliescu", "iluzia Constantinescu", "iluzia Basescu"etc.). Intr-un anumit fel, Domnia-Sa inverseaza termenii celebrului silogism: motto-ul atitudinilor sale (nu neaparat politice) ar putea fi astfel: "Cogito, ergo dubito; dubito, ergo sum". Iar unghiul, perspectiva din care priveste lumea sunt cele ale marilor moralisti francezi, de la care Octavian Paler a invatat un lucru nu tocmai usor de pritocit: limpiditatea stilului. De aceea, deloc intamplator, cartile sale se bucura de un mare succes la public, la un anumit public: acela care isi regaseste in volumele lui Octavian Paler nu neaparat raspunsuri, ci exact dubiile (y compris nazuintele) proprii, formulate cu o ireprosabila eleganta. Poti sa fii sau nu de acord cu opiniile autorului; insa nu poti sa nu remarci inaltul nivel nu de cordialitate (caci cel care a scris "Polemici cordiale" poate fi si cumplit de sarcastic), ci de civilitate al "atacurilor" sale. Rareori isi iese din tatani; dar si atunci, ciudat lucru, usa ramane intacta. Octavian Paler a trecut prin multe; unii ii reproseaza ca prin prea multe. Dar, vorba ceea, nu vremurile sunt sub om, ci omul sub vremuri. Si ce vremuri! Din aceasta imersiune fortata in timpurile nauce ale Romaniei, putini au mai iesit la suprafata fara sa-si fi pierdut bruma de luciditate. Octavian Paler a facut-o. La multi ani cu sanatate, Maestre!