Sorin ROSCA STANESCU 

In ultimele zile, in paralel cu scandalul privind legaturile lui Dan Voiculescu cu Securitatea, a starnit un veritabil taraboi si perspectiva iesirii Partidului Conservator de la guvernare. Dupa umila mea parere, a fost - si ramane, daca situatia se va repeta si in viitor - o simpla furtuna intr-un pahar cu apa. Nu fiindca, asa cum cei mai multi sunt tentati sa creada, formatiunea politica a lui Dan Voiculescu doreste musai sa ramana la putere, pentru a ciuguli o serie de avantaje prin existenta, si nu numai, a zeci si zeci de posturi in administratia publica, ci pentru ca Guvernul Tariceanu nu cade daca pleaca formatiunea conservatoare de la guvernare. Si nici macar nu devine mai slab. E totuna. Ba chiar un calcul corect ne-ar putea spune ca, fara PC, Alianta DA si UDMR ies in castig. Decizia s-ar lua mai simplu, iar ciolanul puterii s-ar imparti doar la trei. Si nici macar PRM nu ar mai putea vorbi, asa cum o face astazi, de "patrulaterul negru". Singurul punct castigat, pana la urma, pentru Tariceanu si aliatii sai este ca ramanerea in coalitie a Partidului Conservator este perceputa ca inca un bobarnac dat presedintelui Traian Basescu care, in ciuda intalnirii intamplatoare sau neintamplatoare cu Voiculescu de la Taverna Sarbului, ramane totusi un redutabil inamic al acestuia. Este de notorietate faptul ca Partidul Conservator, denumit de adversarii acestuia "partidul televizor", a ajuns in Parlament printr-o scamatorie. Nu tocmai simpla. Inaintea alegerilor din 2004, Dan Voiculescu, care nu este doar un proeminent om de afaceri contestat, ci a devenit si un iscusit politician, a reusit sa-l convinga pe Adrian Nastase ca prezenta sa intr-o alianta cu PSD ar putea reprezenta un castig real pentru cel mai mare partid din Romania. Pe atunci, formatiunea lui Voiculescu se autodefinea drept un partid de centru-stanga. Care putea intra lesne in rezonanta doctrinara cu PSD. Si, astfel, a luat fiinta o uniune PSD+PUR. Privita in oglinda, ea este asemanatoare cu alianta care exista acum, intrucat, intre timp, simtind incotro bate vantul, PUR a devenit conservator abandonand, pentru dreapta, centru-stanga. Ca, de altfel, si PD. Sunt doua partide tip cameleon. In paranteza fie spus, ambele, daca in viitor va fi necesar sa se alieze cu PSD, isi vor pune din nou la butoniera trandafirul. Cu nonsalanta. La fel cum ele pot deveni, daca necesitatile impun, o uniune de partide prezidentiale. Luat in brate de PSD si pus pe liste comune, partidul lui Voiculescu a reusit ceea ce, altfel, nici in cele mai frumoase visuri nu ar fi putut realiza. Sa devina, prin alegeri, partid parlamentar. Avand 7% dintre parlamentari. Si, mai mult, sa isi poata strecura oamenii in trenul puterii. Apoi, dupa alegerile din 2004, sub presiunea lui Traian Basescu, care a dorit un guvern al dreptei, in speranta ca, in acest fel, si mandatul sau prezidential va putea fi mai eficient, Voiculescu a schimbat barca politica, trecand din nou pe partea puterii. Daca, la acea data, pentru formarea Guvernului Tariceanu era obligatorie atragerea Partidului Conservator, nu acelasi lucru se poate spune astazi. Acum, bucurandu-se de o conjunctura exceptionala, Alianta DA, daca doreste, poate ramane la putere nu pana in ianuarie 2007, ci pana la alegerile viitoare, fara conservatori si, la nevoie, chiar si fara maghiari. Mai mult chiar: putem lua in calcul, la modul cel mai serios, criza existenta in interiorul Aliantei DA, putem analiza chiar si ipoteza in care ea se rupe si putem merge atat de departe, incat sa spunem ca si in ipoteza in care PD trece in opozitie, impreuna cu PC si chiar si cu UDMR, liberalii vor guverna singuri. Nemailuand in calcul faptul ca Tariceanu nu va fi slabit, ci, dimpotriva, considerabil intarit, intr-o asemenea ipoteza. Pentru ca le va imparti liberalilor sai foarte multe posturi ramase vacante. Ratiunea acestor calcule consta in aceea ca, pana in ianuarie 2007, o criza politica generata de caderea actualului Guvern ar putea fi periculoasa pentru integrarea in UE, iar dupa ianuarie 2007, anticipatele ar fi pe cat de tardive, pe atat de inutile. E obligatoriu sa luam in calcul ca, in mod obiectiv, din momentul in care s-ar lua o asemenea decizie, pana cand ar fi efectiv instalat un nou guvern, ar trece o jumatate de an. Ce sens ar mai avea, in aceste conditii, tambalaul cu alegerile anticipate, atunci cand, prin calendarul firesc electoral, alegerile obisnuite bat oricum la usa. Dupa cum cititorul a putut observa, nici macar nu am luat pana acum in calcul o alta imprejurare, la fel de importanta: si anume ca parlamentarii, indiferent de partidul din care fac parte, trebuie sa ia ei insisi, intr-o forma sau alta, decizia de a forta alegerile anticipate. Si nu vor face acest lucru, pur si simplu pentru ca nu le convine. Punerea in discutie, de catre Dan Voiculescu, la nivelul staff-ului Partidului Conservator, a ramanerii sau neramanerii la guvernare a fost un simplu joc de picioare. Menit sa diminueze consecintele scandalului legat de statutul acestuia de informator al Securitatii. Transformat intr-un veritabil sacrificiu ritual. Prin linsaj public.