Stelian TANASE 

Niciodata in ultimii ani situatia politica nu a fost atat de blocata. Cauza - punctul terminus, se incheie o etapa. Pe vremea Guvernului Nastase stiam o socoteala. Nu era un secret cine da ordine, cine foloseste resursele, cine domina mass-media, cine controleaza serviciile speciale. Reversul a fost ca un asemenea guvern monocolor, autoritar, este mancat de coruptie din cauza monopolului puterii. Asta il face sa nu se teama de opozitie, de presa, si sa insface resursele publice si sa le utilizeze in folosul clientelei politice. Aveam totusi speranta unei schimbari. Nu o mai avem. Azi puterea este fragmentata si razboaiele pentru impartirea feudelor nu se mai termina. Servitutile guvernelor de coalitie sunt nenumarate. Dar esenta o constituie certurile permanente pentru tot felul de prostii si fleacuri, dar si - rar - pentru lucruri serioase si grave. Nu e zi in care sa nu aiba loc un conflict pentru nu stiu ce fond, ce post gras in care trebuie plasat un client, ce structura cu buget important. Tragicomedia coalitiilor este ca partenerii sunt nemultumiti unii de altii, convinsi ca celalalt a apucat mai mult. Liberalii, democratii, conservatorii, udemeristii se preocupa mai mult de miscarile din interior, decat de ce face opozitia. Si mai ales neglijeaza ce se intampla dincolo de lumea politica, peste gard, unde traieste, ca vai de capul ei, lumea romaneasca. Guvernul pare sustras de numararea steguletelor pe fondul unei maxime crize de timp. Are o priza pe realitate exclusiv administrativa si procedurala, preocupata de standardele impuse de Bruxelles. O priza fara viata, uscata, neglijand ce traiesc de fapt oamenii. Basescu are dreptate cand spune - in cel mai echilibrat si neutru discurs tinut de cand este la Cotroceni - ca nu steguletele sunt problema, ci realitatea. Corect. Cine i-a strecurat fraza asta pe foaie stie ceva. De observat ca discursul prezidential, stil "starea natiunii", imprumutat de la Casa Alba, Washington DC, intervine intr-un moment de quasianomie a sistemului politic. Alesii nostri par obositi inainte de vreme. Nu stiu ce sa faca nici cei ai puterii, nici cei ai opozitiei. Prea s-au invatat cu dogmele. Au frecventat Kremlinul si Orasul interzis din Beijing. Apoi au dat-o pe glasnost si perestroika. Apoi au trecut la iluzii tiermondiste... Dupa care au cautat zadarnic ceva intre comunism si capitalism... Mai de curand bravii nostri politicieni s-au lasat aserviti de occidentali. Din cauza darului grabit al imitatiei care aduce a cameleonism - al superficialitatii cu care ne insusim modele, necrotic, nu iese nimic. Timpul prea scurt, noi grabiti. Asa ca acesti domni votati si penati practica onania in loc de act sexual normal. De ce ? Pentru ca au preluat numai ticurile si naravurile, si anume alea proaste, si nu rigoarea, disciplina de acolo. Ei invata de la distanta, maimutarind, ce vrea sa zica democratia. Acum cand se vad in fata unei situatii limita, cat se poate de critica de altfel, iata-i incapabili de inteligenta si decizie. Imaginatia lor politica - pe care au folosit-o doar ca sa faca multe rele - ca la prostii ii duce capul - a sucombat chiar cand dadea semne ca ar capata contur. In fond ei nu pot sa inteleaga grandoarea momentului, cotitura, povestea asta cu Europa. Ei nu vad schimbarea radicala pe care o parcurge lumea romaneasca, aia ca vai de capul ei. Romania profunda. E o criza la nivelul intregii clase politice. Pare epuizata, blocata de reflexe vechi. Nu stie cum sa iasa de aici si se teme de viitorul ei. E suficient sa o observi ca sa constati miscarile haotice, contrazicerile, indecizia cronica, lipsa viziunii, zigzagurile, improvizatia cea mai searbada. Lumea asta, vai de capul ei, s-a miscat mai repede si cu mai multa inteligenta. Mai mult de doua milioane au intrat deja in UE, cu mijloace locomotorii proprii. Ei au avut o viteza de adaptare normala si i-au lasat pe incetii nostri politicieni sa isi faca lectiile prin repetentii, sa capete cei 7 ani de acasa, sa faca averi. Cu arme si bagaje multi romani au trecut DEJA in Vest. Si-au pierdut rabdarea. Au "ales libertatea", cum se zicea odata, pe formula lui Kravcenko, celebrul defector sovietic din anii '40. Ei fac muncile cele mai umile. Francezul, spaniolul, neamtul nu se mai deranjeaza sa spele closetele din hoteluri, sa asfalteze, sa schimbe pansamentele bolnavilor. Instinctul politic al celor plecati in cautarea destinului lor de prin satele si periferiile urbane romanesti - alea vai de capul lor - a fost mai puternic. De invatat din asta. Aici cred ca gasim resursa pentru revigorarea vietii publice/politice romanesti. Daca tot vorbim atat de legea lustratiei, de cine alege, cum, pe cine, de standarde, de securisti si nomenklaturisti, ar fi interesant de introdus o lege dupa care nimeni nu are voie sa candideze la o functie publica daca nu a petrecut macar doi ani la munca sau la scoala in Occident. Poate ca asa s-ar curata Parlamentul, Guvernul, primariile, de neaveniti. Blocajul de azi ar fi rezolvat, un spirit cu adevarat european ar deveni dominant. Daca tot incepem sa discutam despre codul electoral, despre votul pe lista/proportional sau uninominal/majoritar, ar merita sa discutam ideea asta care pare nastrusnica. Ei au vazut prin vest cum functioneaza sistemul, au aflat de la sursa ce e un un contract, au observat cum se comporta un primar, un parlamentar, un ministru. Nu stiu cat de realizabila este propunera mea. Nu sunt sigur ca multi "exportati" sunt tentati de asemenea slujbe, si mai ales ca doresc sa se intoarca. Asa ca ramanem prizonierii cui stim noi. Ca si pana acum.