Serialul dedicat dramelor fostilor proprietari continua si in editia de astazi. George Valeriu Coman (foto) din Bucuresti revendica o casa cu doua camere si bucatarie din satul Lupu, comuna Cergau, judetul Alba, construita de parintii sai intre anii 1930 - 1935. In 1960, tatal mostenitorului de drept - care se mutase la Bucuresti - si-a lasat un frate sa locuiasca acolo, pentru a intretine proprietatea, deoarece casa acestuia din urma luase foc. Dupa 20 de ani, fratele Aurel Coman s-a mutat la Hunedoara, la un fiu, casa ramanand din nou nelocuita. In cele din urma, primaria a atribuit-o unuia dintre verii petitionarului din localitate, prin nesocotirea dreptului de proprietate al mostenitorului legal. Octogenarul Coman a fost amenintat cu moartea de varul sau, pentru ca si-a revendicat casa, si de-atunci se zbate pentru a-si gasi dreptatea, inainte ca aceasta recunoastere sa devina tardiva. "De unde, Doamne iarta-ma, sa dau sapte milioane?" "Sunt batran, domnu' redactor", incepe Coman sa povesteasca, pe un ton sfios. "In curand voi implini 82 de ani si sunt bolnav. Mi-e greu sa va vorbesc despre problemele si durerea care ma apasa. Ma doare sufletul ca nu pot intra in posesia casei construite de parintii mei. In 1930, cand aveam eu vreo sase ani, mama si cu tata au cumparat pamant, in comuna Cergau din judetul Tarnava Mica, azi Alba. Aici au ridicat o casa de caramida, acoperita cu tigla, cu doua camere de 20 mp fiecare si bucatarie. Aici s-a nascut si-un frate de-al meu, in 1931, aici am facut clasele primare, aici a murit mama noastra, in '39. Oricat m-am straduit, n-am putut obtine decat de la Arhivele Statului confirmarea faptului ca tatal meu a locuit aici, la nr. 53 (acum, nr. 127). Am fost la Blaj, la judecatorie, dar n-am avut bani, ca mi-au cerut vreo sapte milioane de lei - taxa de timbru. De unde, Doamne iarta-ma, sa dau sapte milioane, ca sa ma judec si sa primesc ceea ce mi se cuvine? Era in vigoare Legea nr. 146/1997 a lui Ciorbea, da' n-am avut bani sa platesc judecata. Ba m-a mai si amendat instanta sa-i platesc varului meu - care sta in casa mea - cheltuieli de judecata", ne spune George Coman. "Sper sa mai traiesc pana atunci" Dupa ce a fost promulgata Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public, George Valeriu Coman a mai facut o cerere la Judecatoria sectorului 6, de pe Stirbei Voda din Bucuresti, si, dupa un an de zile, a fost la doua infatisari. Varul nu s-a prezentat, dar pana la urma, controversata judecatoare Hizo si-a declinat competenta spre instantele de la Alba Iulia. Acolo s-a intamplat acelasi lucru. Nici ei n-aveau competenta. L-au trimis pe mostenitor la Blaj, dar si aici judecatorii si-au declinat competenta. Cand s-a intors acasa, Coman a gasit o citatie, cum ca sa se prezinte la Curtea de Apel Bucuresti. La al doilea termen, deci dupa o amanare, s-a dat un nou termen, tocmai pe 22 septembrie 2006. "Sper sa mai traiesc pana atunci", zice batranul, cu lacrimi in ochi. "Nici nu mai stiu ce sa fac. Casa e buna si-acum, ca am vazut-o. In ea locuieste un var de-al meu, care s-a mutat de la Blaj, ca sa-si traiasca batranetile la tara. Lui i-a dat-o primaria din comuna, fara acte de proprietate", precizeaza mostenitorul. "Unchiul era tare amarat si avea sase copii" Tatal Valer Coman a fost membru al Partidului National Roman, si cand s-a reunit Transilvania cu Romania, la 1918, a venit cu sotia la Bucuresti, deoarece erau foarte saraci. Aici au muncit din greu si au strans bani, ca sa-si ridice casa din satul Lupu, comuna Cergau. Dupa decesul mamei din 1939, tatal i-a luat pe cei doi baieti si au plecat din nou la Bucuresti, lasand goala casa de la tara. Prin anii '58 - '59, cand s-a facut reforma agrara in acea parte a Ardealului, comunistii au vrut sa transforme casa in cooperativa sateasca. "Tata a aflat si s-a dus acasa, ca sa vada despre ce era vorba", explica George Valeriu Coman. "Cum fratele lui, Aurel Coman, ramasese fara casa parinteasca de la nr. 36 in care locuia, deoarece luase foc, i-a dat voie acestuia sa se mute in locuinta noastra si sa o intretina, in calitate de tolerat. Unchiul era tare amarat si avea sase copii. Anii au trecut, verii mei s-au facut mari si fiecare si-a urmat drumul in viata. Tata a murit, iar fratele lui, Aurel, s-a mutat in 1980 la un fiu care locuieste la Hunedoara, casa ramanand goala din nou", ne-a declarat mostenitorul. "A trebuit sa ma adresez Avocatului Poporului" Varul Vasile Coman si sotia lui, Maria, au locuit la Blaj. Iesind la pensie, omul a lasat apartamentul de patru camere unui fiu, mutandu-se la tara. Primaria comunei Cergau a considerat ca, daca tatal acestuia a locuit 20 de ani in satul Lupu, la nr. 53, casa i se cuvine acestuia, cu toate ca tatal lui, Aurel Coman, nu avusese vreodata alta calitate decat aceea de tolerat. Asta nu inseamna insa ca s-a incheiat si vreun act de vanzare-cumparare sau ceva asemanator. Mostenitorul a depus notificare, in 1991, ca sa-si revendice proprietatea, dar primaria nu i-a dat nici un raspuns, cu toate ca i-a cerut acte pe care le-a depus. "De asemenea, ca sa obtin o adeverinta ca am facut scoala primara in comuna Cergau, intre anii 1931 - 1939, a trebuit sa ma adresez Avocatului Poporului", isi mai aminteste George Valeriu Coman cu durere in glas. "Unchiul Aurel a murit in 1991. M-am vazut in 1990 cu varul si a recunoscut ca sta in casa parintilor mei, dar se considera in drept s-o stapaneasca in continuare prin uzucapiune. Ca, vezi Doamne, el a stat 20 de ani acolo si a avut grija de ea. Da' de ce sa nu-mi plateasca el, mie, uzufruct, pentru ca s-a bucurat atata vreme de o proprietate care nu-i apartine?", mai precizeaza mostenitorul. "Am fost persecutat politic pana la pensie" "Toata viata mi-a fost greu. Am fost persecutat politic pana la pensie", mai spune Coman. "In 1961 am fost dat afara din serviciu, pentru ca am facut parte din Partidul Taranesc. Lucram la Ministerul de Interne, la garajele Porumbaru. Am fost contabil-sef, la evidenta de baza. Pana la pensionare am fost supravegheat in permanenta, ba chiar si dupa aceea. Din 1990 si pana-n 1997, cand n-am mai avut bani, am platit impozite pe casa mea din satul Lupu, desi nu m-am mai putut apropia de ea. Varul meu m-a injurat si m-a amenintat ca ma omoara, daca mai calc pe acolo", isi incheie povestea George Coman. Contactati-ne la redactie! Cititorii pot contribui direct la restituirea adevarului istoric Persoanele care cunosc astfel de cazuri, fie ca sunt personale, fie ale rudelor sau apropiatilor lor, sunt invitate sa ne contacteze la redactie, la Departamentul "Eveniment - Investigatii", la adresa: Bucuresti, str. Ion Campineanu nr. 4, parter, sector 1, la e-mail: investigatii@ziua.ro, sau la numerele de telefon: 021/315.91.11, 021/310.31.70, interioare: 133, 134, 177 sau 178.

Dan COSTE