Bedros HORASANGIAN 

La salonul de carte "Bookfest", ce s-a inchis in aceste zile, ziaristul si analistul politic Traian Ungureanu a lansat doua carti: "Tehnica neputintei la romani" si "Razboiul timpurilor. Declin occidental si asediu islamic", care au beneficiat de prezenta si comentariile lui Traian Basescu, seful statului roman. Cu o zi inainte, politologul si profesorul american Vladimir Tismaneanu a prezentat propriul op numit "Democratie si memorie", cat si o cuprinzatoare antologie - realizata si coordonata impreuna cu profesorul Sorin Antohi - de studii de sociologie, antropologie, istorie si politologie apartinand unor distinsi cercetatori si universitari de pe ambele tarmuri ale Atlanticului. Amintim de aceste carti, de continutul si problematica lor de stringenta actualitate si de evenimentele legate de momentul lansarii lor, punandu-le fata-n fata cu cartea inca nescrisa - dar intens mediatizata in aceste zile - a "povestii unui om adevarat", care, tot insista Domnia Sa sa ne convinga, nu si-a "facut decat datoria" si nu a fost decat un "Bun Roman". Un comunicat al CNSAS precizeaza ca presedintele Comisiei pentru analiza dictaturii comuniste nu a fost agent sau colaborator al "politiei politice". O copie a deciziei comisiei a fost inmanata - frumos cuvant care dispare! - lui Vladimir Tismaneanu pentru a putea duce la capat importanta menire a Comisiei prezidentiale. D. Voiculescu, presedintele Partidului Conservator si senator roman, a intrat mai vartos in gura lumii dupa anuntarea intentiei de a fi numit vicepremier al actualului executiv. Aici incepe o dandana care depaseste strict cazul D. Voiculescu. Si repune pe tapet mai vechea chestiune a responsabilitatilor asumate vizavi de erorile, ororile si crimele intreprinse de regimul comunist din Romania. Exact obiectul muncii al comisiei Tismaneanu. Cateva afirmatii nonsalante lansate de D. Voiculescu, cum ca "milioane de romani" au avut de-a face cu Securitatea si ca Domnia Sa nu a fost nici agent, nici ofiter, nici informator, ci - la insistentele ziaristului Robert Turcescu, de a defini si pozitiona o anume situare a activitatii vizavi de securitate - doar un simplu "Bun Roman". Marturisim ca nu stiam pana acum de aceasta incadrare profesionala sau juridica. Tocmai de aceea ni s-ar parea benefica o discutie mai larga pe acesta tema - dincolo de patalamalele lui D. Voiculescu, ca a facut sau nu politie politica. Atitudinea publica afisata in diferite luari de pozitie, in presa cu care se razboieste inutil si cu opinia publica interesata, cica, doar de pensii si medicamente naste alte nedumeriri. Oare asa sa fie? Dupa stiinta noastra, bustul Ginei Pistol si picioarele lui Mirel Radoi sunt teme mult mai atractive pentru populatia neinteresata de gimnastica practicata de D. Voiculescu, dupa cum apreciaza neconvingator fostul angajat de la "Argus "/" Crescent", unitati de binefacere nationala unde lucrau, dupa terminologia lui D. Voiculescu, doar "Buni romani." Sa pricepem bine: cine au fost si cine sunt "bunii romani"? Faptul ca istoricul Marius Oprea, un remarcabil cercetator al istoriei recente, care pune pe jar vechea si noua gandacarime de stat si partid, nu obtine certificatul ORNISS, adica nu ar fi un "bun roman", creste potentialul nedumeririlor. Dincolo de insinuarile lui D. Voiculescu. Oare Doina Cornea, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, Ana Blandiana, Dinescu, Dan Petrescu sau mult hulitul azi Paul Goma ar obtine certificat ORNISS? Ce se intampla? Nu cumva ceva nu este in ordine? Cine sunt cei pe care Romania, in 2006, intrata deja in NATO si la portile UE, poate conta? Sa mai functioneze note de apreciere ale subteranelor serviciilor care sa evalueze pe criterii care tin mai mult de optiunile cititorilor de "Romania Mare " decat de standardele democratiilor occidentale? O lupta surda se da, probabil, prin ungherele umbroase, uneori inca urat mirositoare, ale subteranelor politicii romanesti. Cartile politologilor nostri pot limpezi anumite aspecte pe care factori de decizie, precum Presedintele Basescu, le pot prelua si utiliza cu buna credinta. Activitatea Comisiei Tismaneanu poate duce la un moment salutar si benefic pentru mersul inainte al Romaniei, eliminand distanta dintre "bunii romani" de ieri, care se imbuibau pe seama dramelor si nefericirilor noastre si bunii romani de azi, fara ghilimele, care pur si simplu isi fac datoria fata de neam, tara, familie si propria lor constiinta fara prea multa retorica. Aproape ca nu mai intereseaza motivele pentru care D. Voiculescu nu vrea sa spuna de ce are nume de cod daca facea "simple note" profesionale. Oricat ar vrea sa ne convinga D. Voiculescu ca am fost cu totii o apa si un pamant daca am trait aceiasi ani nu reuseste. Am fost, nu putini, dintre noi, care nu s-au manjit si nu s-au prostit/prostituat si au trait frumos in vremuri urate. Caci a trai frumos sau urat este altceva decat a trai bine sau rau. Asta nu poate sa priceapa marele bogatas, care ne si ameninta ca o sa mai faca un miliard de eurodolari daca va fi scos din jocul vietii publice. "Sa fie la el acolo...", ar fi o expresie veche din zona celor care s-au afirmat si ca buni romani fara mult retorism de parada. D. Voiculescu se pare ca nu a inteles mare lucru din aceasta viata, drept care ii sugeram sa citeasca o povestire de Tolstoi numita "Moartea lui Ivan Ilici". Chiar daca ar fi sa-si puna la capatai afisul cu "Afirma-te romane !".