Desi diferita de majoritatea expropiatilor, drama familiei Dragoman din Sibiu nu este mai mica decat a altora. Dupa ce fiul le-a murit de o boala necrutatoare, capul familiei a construit o casa cu mana lui, in care a apucat sa locuiasca doar un an. Apoi a fost nevoit sa ramana in Germania pentru o operatie, deoarece risca sa surzeasca. Comunistii l-au expropriat, in locuinta mutandu-se familia unui activist PCR. In ciuda faptului ca l-a atentionat ca are de gand sa-si revendice imobilul si a declansat procesul, Nistor Palcu l-a cumparat cu rea credinta, in baza Legii nr. 112/1995. Dupa procese indelungate, familia Dragoman si-a reintrat in drepturi. Fostii activisti comunisti nu mai locuiesc la Sibiu, dar recursul in anulare pe care l-au solicitat a fost promovat, in urma deciziei fostului procuror general, Joita Tanase. Datorita unei legi strambe si coruptiei din Justitie, Eugen Dragoman se vede nevoit s-o ia de la capat, pentru a-si recupera proprietatea, la varsta de 82 de ani. "Visul nostru a fost sa avem o casa" "Am terminat Medicina in 1948 si m-am casatorit", incepe dr. Eugen Dragoman amara poveste a vietii lui. "In 1953 am tratat la Eforie, impreuna cu alti medici, doua mii de baieti si fetite ce sufereau de tuberculoza extrapulmonara. Pentru activitatea mea am fost recompensat cu opt sute de lei. Proaspat casatorit, visul noastru a fost sa avem o casa. Un an am stat intr-o camera, impreuna cu o batrana, incaperea fiind despartita de dulapuri. Mi s-a gasit o locuinta, dar trebuia platita o filodorma de opt sute de lei. Chiar banii pe care ii primisem. Ni s-au repartizat doua camarute insumand vreo 22 mp, iar bucataria si baia erau comune pentru trei familii. Pe urma ni s-a nascut un copil, apoi al doilea, deci eram patru persoane in acele odaite. Din nefericire, baiatul s-a imbolnavit grav la patru ani. Ca pediatru si medic chirurg de copii l-am ingrijit un an, zi si noapte, urmarindu-l in permanenta", isi aminteste dr. Eugen Dragoman. Cel mic a murit in bratele mamei S-a stabilit ca pustiul are leucemie acuta, dar tatal nu s-a impacat cu diagnosticul. S-a gandit ca poate fi vorba despre bruceloza, o boala contactata de la animale. Si cum in DDR era un doctor, mare specialist in boli infantile, a facut cerere sa mearga la acesta. "Ministrul sanatatii era dr. Berlocea, fost coleg de facultate, cu care ma intalnisem cu trei ani in urma. El era directorul spitalului CFR, iar eu al celui de poliomielita din Sibiu, specializat in chirurgie infantila. Ne-am despartit in relatii foarte amicale. Pe urma n-am putut sa ajung la el cu nici un chip. Cineva l-a anuntat, dar i s-a spus ca nu ma cunoaste si ca n-a avut nici un coleg Dragoman. In fine, printr-o cunostinta a sotiei, care este sasoaica, si-a dat acordul ca ea si baiatul sa mearga in DDR, la prof. dr. Shilling", ne-a mai spus acesta. Au plecat avand la ei lamele cu sangele pustiului pregatite de dr. Dragoman. Profesorul german nu mai practica medicina, fiind dat afara de comunisti, dar au ajuns la el acasa. Si el a infirmat ipoteza leucemiei, dar pentru ca nu i se acorda asistenta medicala, au fost nevoiti sa se intoarca acasa. Pe drumul spre Romania, cel mic a murit in bratele mamei, la Praga. "N-am devenit niciodata comunist" "Pe chestia asta, n-am devenit niciodata comunist, oricat am fost presat de partid. Dupa 25 de ani de munca aveam ceva bani, am mai primit altii de la rude si mi-am pus in gand sa-mi ridic o casa cu trei camere. Am muncit la ea cinci ani de zile. Am angajat tigani si am lucrat cot la cot cu ei ca sa facem 65.000 de caramizi. La constructie am adus un mester de la Turnisor, un sat vecin, si doi salahori. Eu eram al treilea salahor, cand ieseam de la spital. De-asta ma doare pe mine. De ce sa ramana casa mea unui activist comunist?", povesteste dr. Eugen Dragoman cu naduf. La 1 iulie 1973, locuinta a fost gata si famila Dragoman s-a mutat. Anul urmator au cunoscut o familie de nemti, care i-a invitat la ei in concediu. Au facut cerere la seful Securitatii pe judet. Ofiterul a vazut cat s-au chinuit ca sa ridice casa si a fost convins ca nu vor ramane in Germania, aprobandu-le cererea. N-au avut nici un gand sa emigreze, motiv pentru care nu si-au luat cu ei decat actele si hainele strict necesare. "Aveam 50 de ani si sufeream de o otoscleroza progresiva (afectiune ereditara), riscand sa surzesc in scurt timp", continua Eugen Dragoman. "In RFG mi s-a spus ca boala mea este operabila. Am primit programare pentru 13 noiembrie. Am telefonat la ambasada, intreband daca-mi pot prelungi sederea si mi s-a spus sa ma intorc acasa, urmand sa revin la operatie. Era clar ca nu-mi mai dadea nimeni drumul, iar eu nu vorbeam germana, numai sotia mea. Doua saptamani n-am dormit zi si noapte, gandindu-ma ce sa fac. Pana la urma am ajuns la N�rnberg, unde era lagarul de refugiati", spune acesta. "Am pierdut totul, dar sunt fericit ca aud" "Sotia a discutat cu autoritatile. Daca doi medici depuneau marturie ca sunt chirurg si am operat ani de zile, imi recunosteau dreptul sa-mi profesez meseria. Am hotarat sa ramanem. Am ajuns la Rashtad si apoi la Reutlingen, unde era universitate si puteam sa ne gasim serviciu. Fratele sotiei, care avea grija de casa, a avut mari neplaceri. Comunistii i-au cerut cheile, dar cumnatul nu le-a dat nimic. Militia l-a dus legat la sediu, dar tot nu le-a dat. Pe urma i-am trimis o procura de administrare a imobilului si asa a scapat de puscarie. Pana la urma, cu amenintari si santaje, in casa noastra s-a instalat secretarul economic de partid pe judet, unul Nistor Palcu. Sotia lui, Maria Palcu, era activista la cadre. Am fost operat si dupa o luna de zile auzeam mai bine ca niciodata. La un an diferenta, urma sa fac operatie la cealalta ureche. Mi-am spus: <<Doamne-Dumnezeule, iti multumesc fierbinte ca sunt ca un nou nascut! Am pierdut totul, dar sunt fericit ca aud.>>", povesteste Dragoman. Fosta campioana nationala la patinaj viteza Dupa ce a invatat limba, dr. Dragoman a primit serviciu, la 51 de ani, familia stabilindu-se la Reutlingen. Carmen Dragoman, fiica lui, fusese mai multi ani campioana nationala de juniori a Romaniei, la patinaj viteza. Nemtii au luat-o in lot si in trei ani a ajuns campioana Germaniei la aceeasi proba. "Dupa bacalaureatul fiicei, am vizitat tara cu frica-n san, mai povesteste Dragoman. Era prin '78. Asa am aflat ca poate face Medicina acasa, la Cluj. Ne-au lasat in pace, pentru ca plateam 1500 de marci germane pe luna pentru scoala. Acum e medic militar la M�nchen. Dupa revolutie, in '95, am venit pentru a-mi recupera casa. Cu o cunostinta comuna am mers acolo. I-am spus lui Palcu ce vreau si n-a zis nimic. Spunea ca or sa se retraga la fiica lor din Craiova, fiind batrani si bolnavi. Pe urma s-a dat Legea nr. 112/1995 si anul urmator au cumparat casa. Numai ca eu ii anuntasem din timp, prin executor judecatoresc, sa n-o ia, ca am revendicat-o si se afla in litigiu", a tinut sa precizeze dr. Dragoman. "Mi s-a dat dreptate, definitiv si irevocabil" "Datorita coruptiei din sistem, am pierdut procesele, dar in 2001 a venit Legea nr. 10. Am revendicat-o din nou. Am pierdut pana la Curtea de Apel Alba Iulia, unde mi s-a dat dreptate, definitiv si irevocabil. Locuinta ne fusese luata in baza Decretului nr. 203 din decembrie 1974, deoarece am ramas in strainatate. Dar noi cand am plecat nu exista o asemenea lege. Ar fi venit sotia si fiica inapoi, daca stiam. La 1 septembrie 2004 ne-am intabulat proprietatea si de atunci platim impozitele legale", ne-a mai spus acesta. Dupa 2003, Palcu a solicitat recurs in anulare si fostul procuror general i-a admis cererea. Cand nimeni nu se mai astepta, in noiembrie 2005, s-a aprobat recursul si procesul a inceput de la capat. Dupa primele doua termene amanate, familia Palcu a cerut stramutare, undeva mai aproape de Craiova, pentru ca sunt batrani si suferinzi. De fapt, ei nici nu mai locuiesc in casa luata cu japca de comunisti si cumparata cu rea credinta, datorita legii promulgate in legislatura PSD.

Dan COSTE