Sorin ROSCA STANESCU 

Eu cred ca da. Sunt toate sansele ca Guvernul Marii Britanii, care a dovedit, de-a lungul timpului, cat de pragmatic poate fi, sa o lase moale cu investigatiile pentru ca, in conformitate cu prevederile contractului - conform senzationalei dezvaluiri a ministrului Apararii - daca se va demonstra ca s-a dat mita unor oficiali romani, atunci partea britanica va trebui sa admita, cu toata umilinta ca, in ciuda straniei clauze, inalta coruptie a functionat pe axa Londra-Bucuresti, iar dovada va fi restituirea, de catre britanici, a spagii. Dar un asemenea deznodamant va mai putea insemna si ca fregatele au fost vandute prea scump. La pret de specula. Ca mita politica, poate, pentru intrarea Romaniei in NATO. Ar fi punctul de start al unui scandal politic de mari proportii, care va exploda pe malul Tamisei. Fix in momentul in care Tony Blair se clatina. Si se pune serios problema unui succesor. Am trait sa o vedem si pe asta. Regatul Unit al Marii Britanii, prins pe picior gresit intr-o afacere cu statul roman. Toate necunoscutele acestui ciudat contract au fost analizate, din diferite perspective, de ziaristii si de politicienii de la Bucuresti. Ca sa nu mai vorbesc de cei londonezi. O sinteza a premiselor acestei afaceri tenebroase ar suna cam asa: Ministerul Apararii al Marii Britanii a dorit sa se descotoroseasca de doua fregate, care isi facusera datoria timp de 20 de ani. Iar solutia a fost ingenioasa. Romania trebuia sa obtina acordul pentru a intra in NATO. Cu orice pret. Probabil, in viitor, vom descoperi ca am platit cel putin cate un pret fiecarui stat membru NATO. Deocamdata, avem certitudinea ca le-am facut britanicilor hatarul de a cumpara fregatele, care puteau fi, la fel de bine, dezmembrate si date la fier vechi, cu o suma foarte mare. In final, dupa ce se vor incheia toate dotarile, vom constata ca populatia Romaniei a achitat o suma care se va duce undeva spre trei sferturi de miliard de dolari. Ancheta parlamentara de la Bucuresti va concluziona, desigur, ca statul roman putea achizitiona, cu acesti bani, fie doua fregate nou-noute, fie mai multe fregate second hand, modernizate si ridicate la standarde NATO. Politica este cinica. Numai naivii isi imagineaza ca un stat obtine favorurile altui stat - cum ar fi, de pilda, acordul pentru a deveni membru NATO - gratis. Fara a oferi ceva in schimb. Pana in acest punct, vorbim despre o mita politica. Care, atentie, nu este sanctionata de legislatia statelor. Numai ca, in acest caz al fregatelor si-a varat dracul coada. Pentru ca romanii sa ajunga, in final, sa plateasca o suma uriasa, a fost gasit un intermediar. Tot britanic. Care a cumparat navele sub pretul de fier vechi, adica cu doar 200.000 de lire sterline. Asa ca, daca a luat cumva un inalt functionar roman - sau mai multi - mita, atunci infractiunea nu a fost savarsita de vreun oficial din Marea Britanie, ci de un reprezentant al unei societati comerciale din aceasta tara. Care este pasibil de pedeapsa penala, daca spaga va fi vreodata dovedita, conform Legii impotriva mitei, adoptata de Parlamentul britanic, in 2002. In acest moment, cheia enigmei se afla, fara doar si poate, in mana celor care ancheteaza la Londra coruptia grava. Acesti procurori si politisti se afla intre ciocan si nicovala. Daca merg pe urmele celor sase milioane de lire sterline, care au plecat din conturile intermediarului catre unul sau mai multi destinatari romani, vor avea satisfactia ca au descoperit o frauda de mari proportii, savarsita de unul sau mai multi oameni de afaceri britanici, care pot fi trimisi dupa gratii, dar vor prejudicia grav interesele Marii Britanii. Iata ca si in leaganul democratiei moderne, din cand in cand, justitia, in sensul larg al termenului, este silita sa dea un greu examen. Pe care il poate trece sau il poate pica. Eu am indoieli ca escrocheria va fi devoalata pana la capat. Dar sa ne imaginam ca situatia va sta altfel. Cum ar fi sa aflam adevarul? Si ce am putea afla? Oricat de incalcita pare afacerea fregatelor, asa cum o vedem noi, de la Bucuresti, ea este usor de descifrat de pe malul Tamisei. O suma de sase milioane de lire sterline - sau echivalent - nu putea fi luata cu sacosa. De multi ani de zile, aceasta practica este interzisa in intreg sistemul bancar britanic. Spaga, daca a existat, poate fi urmarita electronic. Din cont in cont. Indiferent daca este vorba de depozite in paradisuri fiscale. In acest moment, atunci cand este vorba de inalta criminalitate economico-financiara, de indicii ca s-ar fi dat mita unor functionari guvernamentali, acordurile internationale sunt implacabile. Anchetatorii londonezi pot lua cu usurinta urma banilor. Si se merge drept la destinatie. Iar cand vom ajunge la beneficiarii spagii, vom constata ca ei sunt, cu certitudine, altii decat amaratii care au semnat contractul de achizitionare a fregatelor. "Marii castigatori" sunt marii papusari politici. Cei care au dat dispozitie sa fie negociat, intr-un anumit fel, contractul si apoi sa fie semnat. Si cam acolo sunt banii. Sa-i cautam in fostul CSAT. Va fi, insa, Marea Britanie atat de generoasa, incat, de dragul asanarii marii coruptii la Bucuresti, sa devoaleze informatiile compromitatoare pe care, desigur, le au sau le vor avea procurorii anchetatori?